Printer Friendly

Teoria "guvernamantului ecleziastic" in opera lui John Stuart Mill.

Istoria intelectuala a gandirii politice este foarte greu de evaluat.

Criticile la adresa acestei gandiri in perioada modernitatii sunt adesea centrate pe ideea ca majoritatea notiunilor sunt echivoce si nu permit identificarea unei gandiri comunitare, dar nu comunitariste in jurul unui nucleu comun al convingerilor si valorilor traditionale: solidaritatea, libertatea si participarea.

In acest cadru conceptual se poate intelege caracterul deductiv si inductiv al gandirii lui Mill desemnata relational de logica formala traditionala, de metodologie si teoria stiintei in exapansiune. Provenind din circumstantele caracteristice ale lumii moderne, crestinismul a reusit sa raspunda acestei provocari, insa, aceeasi religie, departe de a-i apropia pe oameni a devenit un factor de discordie intre clerici si laici.

Aflandu-ne in fata unui subiect de cercetare relativ nou, analiza regimului laicitatii si a libertatii religioase impune atat adoptarea unei pozitii mai flexibile privind consecintele si influenta asupra istoriei europene cat si postularea unei formulari ultimative de ordin teoretic pornind de la aspectele teoreticofilosofice ale gandirii lui John Stuart Mill.

Desi secolul al XIX-lea ne obisnuise cu o dezbatere intre anumite teorii politice si teze religioase, un fapt este cert: pe parcursul evolutiei istoriei ideilor, a existat un amplu proces de reformulari si reconfigurari ce s-au dezvoltat o data cu idealismul filozofic al lui Kant si Hegel, convinsi ca posibilitatile reale de guvernare a oricarei experiente apartin domeniului ideilor (ratiunea si spiritul), adevaratul motor al istoriei umanitatii.

In aceasta ordine de idei, am putea observa ca aceasta orientare este, in esenta, prescriptiva, in timp ce o data cu Marx, apare curentul "materialist" ce postuleaza autonomia absoluta a politicului, convins ca evolutia structurilor sociale si economice este direct dependenta de istoria evenimentialista a fortelor materiale.

In aceasta directie, scrierile lui John Stuart Mill marcheaza tranzitia catre perspectiva institutionala asupra libertatii, printr-o abordare fundamental diferita ce presupune norme de conduita si institutii bine concepute ce exprima in practica un statut social particular al cetateanului prin participarea la activitati colective (1). Astfel vazuta, libertatea reclama participare si integrare, viziune si responsabilitate sociala.

Intr-un plan mai larg, Mill merge pana la a spune ca libertatea dezvolta o cultura a actiunii sociale ca lipsa de constangere sau interferenta a statului. In acest sens, John Stuart Mill dezvolta o teorie originala asupra conceptului de "libertate" cercetand modul in care elitismul societatii din epoca victoriana inspira si angajeaza complexa dezumanizare a societatii. Intrebarea cruciala devine in acest sens: in ce mod libertatea, garantata prin vointa si angajament, este compatibila cu evenimentele pluralismului social guvernat de legile capitalismului industrial?

In continuarea ideilor lui Comte si Tocqueville, John Stuart Mill realizeaza ceea ce am putea numi "libertatea societala" prin care apara libertatea si individul. Acesta este procedeul acceptat de Mill ca schema a extinderii libertatii la nivelul intregii societati, un mod de a configura "autononomia universala" a conceptului de libertate pentru toate clasele inclusiv pentru cele mai modeste.

Principiul libertatii pe care Mill il propune nu este limitat de conceptia egoista despre libertate, ci reprezinta un amplu proces de autoorganizare sociala prin intermediul crearii de structuri de participare si responsabilitate personala fata de ceilalti (acceptiunea a).

Libertatea lui Mill nu are ca subiect determinarile exterioare, ci individul, acceptat cu particularitatile sale. In aceasta acceptiune, libertatea este supusa impulsurilor afective ce presupune un exercitiu de discernamant din partea altor oameni (acceptiunea b). Deosebirea dintre acceptiunile a si b se regaseste in constatarile principiale ale lui Mill fata de radicalismul teoretic al unor spirite radicale, inspirate, in conceptia sa, de tirania majoritatii. Aceasta este noua conceptie despre libertate a lui Mill in care satisfacerea intereselor particulare nu mai reprezinta un mod de promovare a unei armonii sociale (2).

Doua justificari ale libertatii

Asa cum literatura de specializare a precizat in dese randuri, o data cu publicarea lucrarii "Despre libertate", filosofia lui John Stuart Mill face obiectul unor discutii controversate cu privire la proiectul sau politic. In conceptia sa, comunitatea tipic organica trebuie sa se concentreze pe libertatea civila si sociala. Dintr-un punct de vedere pur libertarian, Mill abordeaza problema libertatii si autoritatii din perspectiva individualista. Pentru autor, acest punct de vedere e suficient, unul dintre rezultate fiind conceperea Eu-lui prin revendicarea unei libertati totale de opinie. Pe scurt, cunoasterea poate progresa numai atunci cand se garanteaza absenta constrangerilor exterioare.

Din aceasta conceptie despre libertate, John Stuart Mill trage unele concluzii privitoare la avantajele si dezavantajele teoriilor filosofice si politice.

Astfel, autorul accentueaza faptul ca adevarata libertate presupune deprinderea unor considerabile abilitati si capacitati morale, insistand asupra necesitatii ca responsabilitatea personala sa fie garantata in masura in care exercitarea acesteia nu atrage dupa sine restrangerea drepturilor subiective ale altor persoane.

Totodata, Mill recunoaste ca libertatea, supusa examenului scrupulos al ultramontanismului, a fost nevoita sa se adapteze principiilor si institutiilor politice vazute ca structuri susceptibile de manifestare a retoricii extremelor.

A discuta despre libertate devine, in conceptia lui Mill un exercitiu intelectual supus obstructiilor si ingerintelor sociale. Pentru autor, libertatea e justificata si deriva din dorinta individului de a decide conform preferintelor personale in spiritul principiilor autoguvernarii.

Astfel, Mill apreciaza ca ne putem gandi la libertate pornind de la principiul recunoscut ce determina in practica cazurile in care interventia statului este justificata sau nu.

Adoptand teoria idealului de personalitate elaborata de Wilhelm von Humboldt, Mill apreciaza ca exista o limita a interferentei intre opinia colectiva si independenta individuala. Prin urmare, potrivit conceptiei lui Mill, libertatea provine din rationamentele clasice ale cunoasterii o data cu extinderea mecanismelor de contrangere ale realitatii exterioare. Conceptul de libertate in teoria lui John Stuart Mill e destinat in mod implicit angajarii si garantarii responsabilitatii individuale in fata tiraniei majoritatii. Exista asadar o complexa sfera de actiuni si interese in care individul, pentru a se bucura de libera exercitare a acestei libertati, este nevoit sa intampine un sistem politic opresiv si neospitalier.

Cu toate ca teoria pe care Mill o dezvolta cu privire la libertate simplifica participarea individului la actiunile din plan social, in opinia aceluiasi autor, progresul libertatii personale devine mai credibil atunci cand se fundamenteaza pe cunoastere si experienta printr-o aproximare auto-convingatoare a fortei dinamice a adevarului care prin energia sa indreapta actiunea individuala si colectiva catre necesitatile imediate de ameliorare si perfectionare a sistemului social (3).

Din punct de vedere metodologic, John Stuart Mill distinge trei forme prin care exprima diversitatea opiniilor si controverselor legate de formele individuale ale libertatii: domeniul activ al constiintei; libertatea de gandire si de sentiment; libertatea absoluta de opinie cu privire la toate domeniile, practice sau speculative, stiintifice si teologice.

Aceasta argumentare sugereaza ca libertatea de exprimare a opiniilor este supusa unui principiu particular, deoarece presupune angajamentul individului in actiuni care pot afecta alte persoane. In acelasi sens, Mill subliniaza ca exercitarea libertatii atrage dupa sine libertatea de asociere a indivizilor.

Trecand in revista sursele juridice ale libertatii, autorul gaseste ca singura libertate ce a subzistat in toate formele de guvernare este libertatea de a urma infaptuirea propriului bine, sub rezerva ca exercitarea acesteia sa nu implice prejudicierea intereselor altor persoane.

Prin originea si modul de manifestare, aceasta libertatea este mai mult juridica si morala decat politica. Astfel, pentru o domnie a libertatii individuale, inseamna a garanta libertatea inalienabila a fiecaruia. Caci, continua Mill, ar fi o eroare sa consideram ca toate rapoartele societatii cu individul sunt supuse unor reguli si principii abstracte sau generale, guvernate de forta fizica si sanctiunile penale.

Pentru Mill, guvernarea exterioara este o chestiune eminamente secventiala si experimentala ce poate fi conceputa ex cathedra si poate fi supusa testului spontaneitatii individuale confruntata cu incertitudinea diverselor interese si opinii ale altor persoane.

Cu alte cuvinte, Mill argumenteaza ca, in sfera sociala, elogiul libertatii individuale are nevoie si de o cunoastere profunda a capacitatilor de a rationa ce exprima, la nivel general, cultivarea libertatii individuale permitand pluralitatea de moduri de actiune si de tipuri de personalitate (4).

Libertatea religioasa si regimul cultelor sau "guvernamantul eclaziastic"

Este dincolo de orice indoiala faptul ca, reflectand asupra libertatii religioase, privita atat ca subiect cat si ca obiect in lucrarile de specialitate, John Stuart Mill integreaza problema fundamentala a drepturilor individuale.

De acum inainte viziunea lui Mill despre credintele si libertatile religioase devine un corolar al determinarilor de ordin social, moral, juridic si teologic. Aceasta convingere, evidentiata prin necesitatea afimarii si garantarii libertatii de constinta ca un drept inalienabil, capata valoare de sursa a guvernamantului ecleziastic.

Acest lucru ofera o lamurire suplimentara cu privire la chestiunea religioasa si la reconsiderarea si intelegerea crestinismului. Mill sugereaza o aprofundare a presupozitiilor social-moral legate de intoleranta religioasa, per ansamblu.

Nu putem insa sa nu remarcam statutul particular pe care autorul il prezerva conceptului de "intoleranta religioasa".

In conceptia lui John Stuart Mill, pentru "guvernamantul ecleziastic", esential nu este a analiza indiferenta religioasa ca o categorie aparte, ci de a stabili o initiativa de adaptare a acesteia la realitatatea divino-umana a lumii moderne. Pe de alta parte, asa cum a procedat si in lecturile anterioare, John Stuart Mill reactualizeaza sensul teoretic al relatiei bisericastat-individ dincolo de pretinsele dihotomii subsecvente ale modernitatii: activism-pasivism, angajare-contemplare, spiritualitate-intoleranta.

In afara de justificarea prin toleranta sau prin atitudinea aparent de indiferenta eliberatoare, Mill tinde spre aprecierea libertatii religioase ca un drept al majoritatii autentic si intens. Fireste, nu dimensiunea de control a statului este cea care ar putea sa justifice sau sa legitimeze aceasta stare, ci, mai degraba, o noua prezenta paternalista, principial admisa, si anume, preferinta personala. Intre prezenta pastorala a Bisericii si noua aparitie dezinteresata a interesului personal, John Stuart Mill permite orientarea generala a sentimentelor in functie de gradul de interes pe care fiecare il acorda diferitelor ipostaze ale credintei.

Or, in practica, acest fapt ar putea, cu siguranta, sa ridice unele intrebari legate de absenta unor reguli sau principii prin care autoritatile sa isi exercite dreptul specific si ireductibil de garantare a drepturilor individuale (5).

Astfel, lucrarea "Despre libertate" vizeaza primordial dialogul biserica-stat-individ in acceptiunea sa istorica si juridica. Putem, totusi, sa afirmam ca obiectul tezei lui Mill, in acest context determinat, ramane garantarea libertatii, individuale si colective, prin evocarea dinamismului istoric.

Termenii corolari cum sunt, convingerea si manipularea, ar trebui, in conceptia lui John Stuart Mill sa completeze notiunea de toleranta religioasa si regim al cultelor, deoarece prin absenta acestora, am putea crede ca toleranta si intoleranta religioasa sunt doua concepte desemnate esentialmente doar pentru descifrarea mediului inteligibil al actiunii individuale.

In acest context, ar trebui sa remarcam, ca, pentru a revela simbolurile libertatii religioase, John Stuart Mill reorienteaza sensul discutiei spre "noutatea" initiativei de argumentare a ideii de drept abstract apeland conceptual la utilitate. Dar carui fapt se datoreaza aceasta initiativa? In aprecierea lui Mill, aceasta implica o problema de omogenitate/eterogenitate a istoriei ideilor, tinand cont de ereditatile si contextele specifice si de tendinta de "unificare a pietelor religioase".

In concluzie, baza colectiva si, totodata, simbolica, in care se inscriu aceste societati alimenteaza, in opinia lui Mill, noi implusuri, de pe pozitiile nivelatoare ale "unificarii clivajelor stat-biserica".

Faptul ca semnificatia si consecintele actiunii statului in domeniul politicii religioase difera de la un context la altul, de la o democratie la alta, nu inseamna ca avem de-a face cu concepte diferite. Dimpotriva, proiectul lui Mill are in vedere un concept unitar pe care sa-l putem operationaliza in contexte diferite.

* Acknowledgement

"Aceasta lucrare a fost finantata din contractul POSDRU/89/1. 5/S/61968, proiect strategic ID 61968 (2009), cofinantat din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013."

Note:

(1) Terence H. Qualter, John Stuart Mill, Disciple of De Tocqueville in "Political Research Quarterly", vol. 13, Nr. 4/Decembrie 1960, pp. 880-889; Clark W. Bouton, John Stuart Mill: On Liberty and History in "Political Research Quarterly", vol. 18, Nr. 3/Septembrie 1965, pp. 569-578.

(2) Chin-Liew Ten, Was Mill a Liberal? in .Politics, Philosophy & Economics", vol. 1, Nr. 3/Octombrie 2002, pp. 355-370; D.G. Brown, Mill's moral theory: Ongoing revisionism in "Politics, Philosophy & Economics", vol. 9, Nr. 1/Februarie 2010, pp. 5-45; Jonathan Riley, Mill's extraordinary utilitarian moral theory in "Politics, Philosophy & Economics", vol. 9, Nr. 1/Februarie 32010, pp. 67-116.

(3) Dale E. Miller, Mill's ^Socialism' in "Politics, Philosophy & Economics", vol. 2, Nr. 2/Iunie 2003, pp. 213-238; Wendy Sarvasy, A Reconsideration of the Development and Structure of John Stuart Mill's Socialism in .Political Research Quarterly", vol. 38, Nr. 2/Iunie 1985, pp. 312-333; Paul A. Passavant, A Moral Geography of Liberty: John Stuart Mill and American Free Speech Discourse in "Social & Legal Studies", vol. 5, Nr. 4/Decembrie 1996, pp. 301-320.

(4) John Medearis, Labor, Democracy, Utility, and Mill's Critique of Private Property in "American Journal of Political Science", Vol. 49, Nr. 1/2005, pp. 135-149; Wendy Sarvasy, J. S. Mill's Theory of Democracy for a Period of Transition Between Capitalism and Socialism in "Polity", Vol. 19, Nr. 4/1984, pp. 567-87.

(5) Pentru mai multe detalii cu privire la subiect vezi J. Gray, Mill on Liberty: A Defence, Londra, Routledge and Kegan Paul, 1981; J. Gray (ed.), J.S. Mill: On Liberty and other Essays, New York, Oxford University Press, 1991; J. Hamburger, John Stuart Mill on Liberty and Control, Princeton, NJ, Princeton University Press, 1999.
COPYRIGHT 2010 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2010 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:TEORIE POLITICA
Author:Olimid, Anca Parmena
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Jan 1, 2010
Words:2171
Previous Article:Coordonate ale disputei dintre postmodernitate si modernitate: II. Coordonata culturala.
Next Article:Cultura organizationala--stadiul cunoasterii.
Topics:

Terms of use | Copyright © 2017 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters