Printer Friendly

Societatea contemporana si mediul sau de securitate.

Existenta, evolutia, viitorul societatii umane depinde atat de resursele sale materiale, energetice, umane, de aplicarea in practica a rezultatelor stiintei si tehnicii contemporane, dar mai ales de mediul sau de securitate. In functie de acesta, lumea se poate caracteriza prin stabilitate si echilibru si poate evolua spre progres sau dimpotriva, intr-un climat de insecuritate si instabilitate viitorul poate fi incert si poate genera confruntari sau "razboi tuturor impotriva tuturor". Desi spusa cu multi ani in urma de Alvin Toffler potrivit careia," Vechea harta a lumii este perimata, suportam in prezent cea mai profunda reasezare a puterii globale de la nasterea civilizatiei industriale (1), aceasta este adevarata si mai actuala ca niciodata in viata comunitatii mondiale.

Problema securitatii, a mediului sau, a fost si continua sa fie controversata. Climatul concurential si conflictual, prezenta in planul relatiilor internationale a numeroase grupuri de interese economice, strategici, politice, determina lipsa unui consens si mod comun de abordare a securitatii mondiale, precum si impunerea unui model de securitate unanim acceptat. Referinduse la acest aspect K. Waltz aprecia ca "Singura preocupare a statelor in acest climat concurential si conflictual, indiferent de optiunile doctrinare si sistemul social-politic este cresterea puterii si securitatii lor ca principal factor de supravietuire intro lume precara. Adevarata problema a sistemului de relatii internationale ramane managementul corect, inteligent si etic al puterii, deoarece fara realizarea unui echilibru al puterii (balance of power) la cote rezonabile, dainuirea umanitatii este amenintata" (2).

Mediul de securitate este o necesitate si o realitate a lumii contemporane dat de "ansamblul conditiilor, proceselor si fenomenelor politice, diplomatice, economice, sociale, culturale, militare, ecologice si informationale, interne si internationale care conditioneaza nivelul de protectie al individului, comunitatii, statului, zonei, regiunii s.a.m.d., pe timpul promovarii propriilor interese ale acestora (3). In functie de aria de manifestare a acestuia se poate vorbi de mediu de securitate global, continental, regional, zonal, national. In marea sa masura, actualul mediu de securitate este rezultatul marilor si profundelor schimbari produse la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul celui urmator, al disparitiei sistemului bipolar prin dezintegrarea URSS, a sistemului comunist si a Tratatului de la Varsovia, a reunificarii Germaniei, a extinderii Uniunii Europene, a incercarii de impunere a statului de unic actor mondial al SUA, si al procesului de democratizare a relatiilor internationale. Mediu de securitate contemporan este extrem de complex, eterogen, dinamic si greu de evaluat ca urmare a actiunii unor factori mai degraba impredictibili decat predictibili. In prezent ne aflam intr-o perioada de tranzitie de la sistemul bipolar in care SUA si URSS, indeplineau rolul de superputeri, generand si inpunind mediu de securitate al comunitatii mondiale in care celelalte puteri regionale, zonele aveau un rol minor in impunerea climatului de securitate, intrucat nu dispuneau de capacitatea si dimensiunea politica-militara, economica de a se manifesta ca mari puteri sau concurentiale, spre un sistem unipolar sau dupa altii multipolar.

Marea preocupare a statelor, organizatiilor internationale, a actorilor nonstatali este aceea de a stabili directia evolutiei viitorului sistem politic international, a mediului de securitate care va caracteriza comunitatea mondiala. Avand in vedere experienta acumulata, dar mai ales actuala realitate si tendinte ale vietii internationale, astazi exista mai multe alternative ale mediului de securitate.

Mediul anarhic caracteristic perioadei moderne de dezvoltare pana la 1918. Un asemenea model implica libera actiune a actorilor internationali in cea mai mare masura acestia fiind identificati cu statele nationale sau aliantele statale. Securitatea era data de forta, de razboi, politicul si diplomaticul fiind consecinte ale acestuia. Intr-o lume aflata sub spectrul razboiului nuclear, a proliferarii armamentului nuclear, a aparitiei unor amenintari si pericole non-traditionale, a reconfigurarii relatiilor internationale, a impunerii in cadrul acestora a democratiei, un mediu anarhic de securitate nu poate fi acceptat si nu poate fi functional actualului tip de dezvoltare comunitara, nu e in corespondenta cu aspiratiile si interesele lumii contemporane. El e mai degraba un generator de insecuritate decat de stabilitate si echilibru.

Mediul bipolar a fost creat si impus in perioada Razboiului Rece si a dominat relatiile internationale pana la sfarsitul secolului XX. A fost o partajare a hegemoniei intre SUA-NATO, pe de o parte si URSS, sistemul comunist si Tratatul de la Varsovia pe de alta parte.

Desi a disparut si in mare masura a fost nefunctional, neproductiv pentru securitatea mondiala si astazi sunt numerosi sustinatori ai acestui sistem, considerat stabil si durabil pentru comunitatea mondiala. Asa de exemplu Mearsheimer, facand o comparatie cu sistemul multipolar, conchide: "Intr-un sistem multipolar exista mai multe situatii cu potential de conflict decat intr-o ordine bipolara. Bipolaritatea reduce situatiile conflictuale (singura diada cu potential beligerant fiind cea dintre marile puteri), presupune o probabilitate mai mare privind distributia sensibil egala a puterii intre actorii globali (adevarata sursa de stabilitate), descurajeaza greselile de calcul reducand riscul unui razboi intre marile puteri si diminueaza teama care amplifica tensiunile dintre state" (4). Asa cum preciza si fostul lider sovietic M. Gorbaciov, unul dintre artizanii disparitiei bipolaris-mului si al actualului sistem, "sistemul bipolar si-a epuizat potentialul", de altfel el nu mai este o realitate a actualei practici politice si nici nu mai sunt posibilitati ca el sa reapara.

Sistemul unipolar ar constitui in cea mai mare masura actualul sistem de securitate care domina relatiile internationale. El are ca promotor SUA, care ar trebui sa asigure securitatea mondiala si sa faca fata provocarilor regionale si zonale ca cele din Irak, Afganistan, Iran, Orientul Apropiat sau chiar din Europa, iar mai recent dintre Coreea de Sud si Coreea de Nord. Sistemul unipolar este sustinut de majoritatea analistilor si politologilor nord americani; ei vazand in acesta cea mai buna solutie in mentinerea si consolidarea pacii. Asa de exemplu, Keahene asociaza unipolarismul cu stabilitatea. "Structurile hegemonice de putere, dominante de o singura tara--precizeaza el--sunt cele mai eficiente pentru dezvoltarea unui regim international puternic ale carui reguli sunt exacte si respectate. Cristalizarea hegemonismului determina o crestere a stabilitatii mondiale, iar decaderea sa induce crepusculul sistemelor economice generate si fluctuatii in economia mondiala" (5).

Analistii si politologii nord americani aduc in sustinerea ordinei unipolare o serie de argumente ca: eficienta managementului individual fata de cel colectiv; unitatea in impunerea acelorasi reguli si conduceri; imposibilitatea construirii unor aliante fara asentimentul hegemonului, fapt ce nu ar pune in pericol securitatea mondiala, dialogul, discutiile, intelegerile s-ar realiza mult mai usor si ar fi mult mai eficiente pentru toti competitorii mediului de securitate.

S. Huntington mergand pe linia evidentierii beneficiilor pe care le aduce ordinea unipolara promovata de SUA precizeaza: "Suprematia internationala de durata a SUA este esentiala pentru bunastarea si securitatea americanilor si pentru viitorul libertatii democratiei, economiei deschise si ordinii internationale in lume" (6).

In schimb alti analisti politici sunt mult mai rezervati in ceea ce priveste unipolaritatea si beneficiile acestea vazand in hegemonia SUA "singura putere care poate folosi forta sub egida ONU, oriunde in lume" (7). O pozitie mult mai transanta fata de unipolaritate o are actualul prim-ministru al Federatiei Ruse, V. Putin. In conferinta pentru probleme de securitate de la Munchen spunea "Oricat am infrumuseta termenul, el inseamna un singur centru de putere, un singur centru de forta si un singur stapan ... el nu are nimic in comun cu democratia.... lumea a devenit mai putin sigura, iar conflictele nu s-au rezolvat, ci s-au agravat" (8).

Asa cum o arata actuala realitate, o lume unipolara nu este mai sigura, nu aduce stabilitate si echilibru, nu imbunatateste climatul international. Ea s-a dovedit a nu fi generatoare de securitate dimpotriva s-au mentinut vechile conflicte regionale, zonale si au aparut altele noi. Mult mai important este faptul ca ordinea unipolara nu este agreata si acceptata de comunitatea mondiala, cel putin dintr-un singur motiv--lipsa sa de democratie, ori din aceasta perspectiva unipolarismul este o reintoarcere la vechea ordine internationala bazata pe dictat, forta, centru de comanda, etc.

Tendinta care se impune in securizarea vietii internationale este cea a sistemului multipolar, creat si bazat pe puterile regionale. In cadrul puterilor regionale includem acele state care, ca urmare a fortei lor politice, economice, militare, a prezentei in relatiile internationale sunt capabile sa influenteze activitatea statelor nationale, a organizatiilor mondiale, precum si a altor actori nonstatali de a lua decizii in interesul lor. Asa este cazul Federatiei Ruse, Chinei, Japoniei, Indiei, Uniunii Europene. Multipolaritatea este sistemul de securitate ce se afirma, agreat de marea majoritate a statelor lumii, fiind totodata in consens cu tendinta de democratizare a relatiilor internationale. Prin repartizarea geografica--SUA--continentul nord american, UE si Rusia--Europa, China, Japonia, India, Asia, prin influenta politica, regionala si globala, forta economica si militara, ele dau si asigura echilibru si stabilitatea mediului de securitate Ele sunt in masura sa impuna transformari, modificari substantiale ale mediului de securitate, sa-i afirme si sa-i directioneze activitatea.

In afara de superputerea SUA, de puterile regionale in actualul mediu de securitate trebuie luate in calcul si asa numitele puteri de nisa. Acestea sunt state, sau uniuni de state, actori nonstatali care si-au dezvoltat o mare capacitate economica, militara, nucleara, informationala intr-un domeniu relativ restrans si limitat, dar care le da posibilitatea sa influenteze uneori in mod determinant si pe termen scurt mediul international cum ar fi Pakistanul, Israelul, Iranul sau organizatii ca Al-Quaeda, Hamas, Hesbollach. Chiar daca se afla in plin proces de configurare, de tranzitie de la sistemul unipolar la cel multipolar, actualul climat de securitate este mult mai sigur, mai stabil si are sustinerea majoritatii actorilor lumii contemporane. Noile puteri regionale sunt intr-un proces de afirmare economic, politic, militar, constituind un concurent major al superputerii SUA, care in perspectiva se va confrunta cu un trend descendent atat economic cat si a sustinerii politice interne si externe. Oricare dintre noile puteri ce se afirma, UE, China, Japonia, Rusia, India doresc un rol si un loc de mare putere in sistemul international cu contributii majore la securitatea lumii contemporane.

Actualul mediu de securitate se deosebeste mult mai mult decat vechiul climat ce a caracterizat perioada secolului XX, el cumuland elemente noi de continut, structura, repartizare sau tendinta de evolutie, cum ar fi:

* Daca in vechiul mediu insecuritatea si instabilitatea erau cam aceleasi in toate zonele geografice, in cadrul actualului mediu, spatiu european se detaseaza de cel din zonele Asiei, Americii sau Africii. Desi Europa a fost generatoare a doua noi conflagratii mondiale si dispune de un imens potential nuclear, ea nu este astazi amenintata din interior de un conflict militar de proportii, iar climatul sau de securitate este mult mai stabil si echilibrat. Conflictele, tensiunile care exista in Europa ca cele din Cipru, Turcia, Israel, Orientul Apropiat, Kosovo, zona Balcanilor, nu sunt majore, pot fi controlate si aplanate. O asemenea situatie tine de existenta NATO, de Uniunea Europeana care genereaza si imprima un alt tip de politica de securitate, un alt nivel de dezvoltare economic si o alta calitate a vietii care pot estompa si elimina multe din amenintarile si riscurile securitatii europene.

In schimb amenintarile la securitatea Europei pot veni din exteriorul ei, asa se explica trecerea de la functia de aparare colectiva a NATO la cea de securitate colectiva, unde alaturi de NATO a fost admisa ca partener strategic, in realizarea scutului antiracheta si Federatia Rusa.

* Se constata o crestere a procesului de regionalizare a mediului de securitate, ca urmare a faptului ca organizatiile internationale, ca ONU, OSCE, sunt tot mai mult implicate in indeplinirea unor misiuni de mentinere a pacii cu caracter regional--ONU, in Kosovo, zona Balcani, Cipru, Bosnia Hertegovina, Macedonia; OSCE in Cecenia, Georgia etc.

* Actualul mediu de securitate a suferit schimbari si in strategia inarmarii. Daca in perioada Razboiului Rece, principala caracteristica a strategiei inarmarii o constituia producerea in cantitati mari a armamentului clasic si nuclear, aceasta fiind justificata de multiplii dusmani, dupa aceasta perioada cand au inceput discutii privind diminuarea cursei inarmarii iar prioritatea in strategia securitatii a capatat-o dezarmarea si neproliferarea tehnologiilor si armamentului nuclear, cantitatea de armament a inceput sa cedeze in fata calitatii, performantelor acestuia. Aceasta noua strategie a avut efect asupra diminuarii contingentelor armatei, a cresterii pregatirii atat a celor ce le produc, cat si a celor ce le manuiesc, a cresterii puterii de distrugere. Scaderea cantitatii armamentului a fost compensata de calitatea si performantele acestuia.

Armamentul nuclear a avut si are pe langa rolul de amenintare si mare pericol la adresa securitatii umane si unul de descurajare dat fiind consecintele folosirii sale. Aspectul descurajator al armamentului nuclear a fost si continua sa fie exagerat de unii analisti politici si militari, care vad in acesta cheia stabilitatii mondiale si a pacii. K. Waltz referindu-se la acest aspect preciza: "Atunci cand vorbim de cele mai ridicate niveluri ale fortelor (nucleare) "puterea absoluta", in mod paradoxal, ele genereaza "neputinta absoluta", iar cea mai performanta arma a celor mai puternice state se dovedeste a fi utilizata in cel mai scazut grad. Practic, armele nucleare nu au fost niciodata decat niste mijloace de descurajare, nu si de atac" (9).

In plina era nucleara si a pericolului acestuia si astazi unui autor ca M. Quinland considera ca "Mai bine o lume cu arme nucleare, dar fara un razboi major, decat un razboi major, dar fara arme nucleare" (10).

Indiferent de pe ce pozitie si din ce perspectiva vom analiza si argumenta, armamentul nuclear nu a fost si nu poate fi generator de securitate si pace. Un razboi nuclear poate fi oricand posibil, el se poate declansa ca urmare a unei erori sau viziuni gresite a factorilor de decizie politici-militari, a unei erori umane sau tehnice. Nu trebuie uitat si minimalizat pericolul ce vine din partea unor organizatii teroriste care pot intra in posesia armamentului nuclear. Acesta poate fi folosit si de asa numitele state ale "axei raului".

* Astazi locul insecuritatii generate de armamentul nuclear este tot mai mult luat de fenomene si procese noi cu un inalt grad de periculozitate cum ar fi: coruptia, conflictele etnice, nationale, religioase dar mai ales terorismul international.

Terorismul international nu are frontiere, el s-a generalizat la nivelul intregii planete. Indiferent de forma sa, individual, colectiv, politic, religios, statal sau sponsorizat, terorismul tinde sa devina principala sursa de insecuritate, tensiuni, conflicte si de instabilitate la adresa mediului de securitate. Fata de alte pericole, el se poate realiza mai usor, fara o prea mare si indelungata pregatire. Actele teroriste pot fi executate aproape de orice persoana cu cunostinte minime sau chiar deloc in domeniul armamentului. Armamentul poate fi usor procurat sau confectionat, inclusiv manual sau artizanal. Actele teroriste nu au practic granite sau limite, pot fi oriunde folosite, in gari, aerogari, aglomeratii urbane, inclusiv in centre sau sedii militare ca la 11 septembrie 2001 la Pentagon. Teroristii sunt greu de depistat si eliminat, ei fiind recrutati din orice grup, clasa sociala, profesionala, etnie, rasa, sex, iar locul celor eliminati este luat repede de altii, intrucat ceea ce conteaza este adeziunea si fanatismul. Pericolul terorist este mult mai mare intrucat atacurile sale lovesc nu numai fortele de ordine sau ale armatei ci si pe civili, avand astfel un impact emotional deosebit asupra populatiei si pun o deosebita presiune asupra factorilor politici si militari de decizie, uneori mult mai puternic decat al unui atac militar.

Tot atat de periculoase pentru mediul de securitate sunt si confruntarile etnice, religioase, nationaliste care pot mobiliza si manipula mari mase de oameni, intretin si promoveaza actiuni nationaliste, soviniste, extremiste, secesioniste, xenofobe si se folosesc in cele mai multe situatii de forta, violenta asupra unor grupuri minoritare, religioase, etnice, nationale.

* Noul mediu de securitate ca urmare a globalizarii, a noilor tendinte de dezvoltare impune regandirea, reconfigu-rarea si reinterpretarea unor concepte ca cel de securitate, suveranitate nationala, independenta, integritate de la forma lor clasica din perioada moderna si a secolului XX, la cea actuala. Notiunea de securitate trebuie con- ceputa si inteleasa multidimensional, in care sa fie incluse elemente si aspecte noi ale amenintarii sociale, economice, factori de natura culturala, mediu, drepturi si libertati cetatenesti asumate noii dezvoltari si circulatii a factorului uman.

Globalizarea si efectele ei, interdependenta si complementaritatea dezvoltarii sociale, societatile multinationale si transfrontaliere, circulatia persoanelor, a fortei de munca, internationalizarea capitalului, activitatea organizatiilor internationale ca NATO, ONU, OSCE sau UE, au impus o limitare a suveranitatii, un deficit al acestuia ce are un nou mod de intelegere si abordare al acesteia.

In actualele conditii este greu de realizat o partajare, o precizare de unde si pana unde tine o problema de suveranitate interna sau externa, mai ales ca astazi unele aspecte, elemente de suveranitate au fost preluate de ONU, Uniunea Europeana sau alte organizatii internationale.

In noul mediu de securitate are loc o reerarhizare a dimensiunilor sale, in locul celor militare cu statut determinant odinioara, se impun tot mai mult cea economica, politica, informationala sau a influentei in relatiile internationale. Astazi se poate face o noua ierarhizare a puterilor dupa dimensiunile ce le caracterizeaza astfel:

-- militar, politic, economic, strategic

-- SUA; --economic, militar, politic, strategic--Federatia Rusa;

--economic--Japonia;

--economic-politic--India;

--economic-militar--China;

--economic-politic--UE.

* Se modifica insasi conceptul de superputere, care nu se mai rezuma numai la dimensiunea militara. Pentru a fi o natiune puternica, o superputere trebuie sa fie puternica din toate punctele de vedere, economic, politic, militar, informational, tehnologic, stiintific. Multi analisti analizand SUA, considera ca in cel mult 20 de ani aceasta nu va mai fi o mare putere, locul ei va fi luat de puterile regionale cum ar fi: China ca urmare a trendului sau de crestere economica, India prin potentialul sau informational si demografic, Rusia prin resursele sale energetice si de materii prime, UE prin potentialul politic si economic etc. Are loc si o schimbare a polilor puterii despre America de Nord--SUA--spre Asia--China, India, Japonia sau Europa--UE si Federatia Rusa.

Se apreciaza ca SUA sunt in declin ca superputere economica, militara, politica, nu ar mai avea sustinerea interna si externa a actiunilor sale internationale, mai ales militare.

Toate puterile regionale sunt adepte ale multipolarismului intrucat tind si doresc fiecare sa fie una din puteri. Ei considera ca securitatea poate fi mult mai bine aparata intr-un cadru global. Este si o reactie la sistemul unipolar al SUA, la hegemonia sa.

* In actualul mediu de securitate au aparut actori internationali noi, cu trasaturi ce ies din cadrul clasic, nu dispun de un teritoriu national (Al-Quaeda), afirma si promoveaza alte inte-rese decat cele politice, economice, nationale ca secta Auom, ce isi propune sa instaureze o religie mondiala sau zonala, sau au in vedere alte obiective decat cele clasice cum ar fi impunerea adevaratei religii islamice in forma sa traditionala (Al-Quaeda), izgonirea americanilor din statele musulmane. Toate acestea sunt generatoare de mediul de securitate.

* Cu toate oscilatiile si derapajele sale, tendinta majora, dominanta a actualei evolutii a mediului de securitate este extinderea, stabilizarea si democratizarea sa. Actualul mediu de securitate este unul nou, in realizare si impunere, mult mai sigur si intruneste adeziunea majoritatii actorilor internationali.

Note

(1) A. Toffler, Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995, p.12.

(2) K. Waltz, Teoria politicii internationale, Iasi, Ed. Polirom, 2005, p. 178.

(3) S. Medar, "Gazele naturale si securitatea nationala" in Anuarul Stiintific al Facultatii de stiinte politice, relatii internationale si studii de securitate, anul II, vol I, Sibiu, 2007, p. 35.

(4) J. Mearsheimer, Tragedia politicii de forta, Ed. Antet, Bucuresti, 2001, p. 242 apud V. Nazarie, "Tendinte ale relatiilor internationale in secolul XXI", in Anuarul Stiintific al Facultatii de stiinte politice, relatii internationale si studii de securitate, anul II, vol I, Sibiu, 2007, pp. 15-16.

(5) Apud P. V. Coscodaru, Centrele de putere ale lumii, Ed, Stiintelor sociale si politice, 2009, p. 36.

(6) V. Buta, "Noile centre de putere si securitatea internationala" in Impact strategic, Nr. 3/2005, 7p. 23.

(7) M. Griffiths, Relatii internationale, Ed. Ziua, Bucuresti, 2003, pp. 92-93.

(8) K. Waltz, op. cit., p. 249.

(9) Apud. V. Nazarie, op. cit., p.20.
COPYRIGHT 2010 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2010 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:POLITICA INTERNATIONALA
Author:Piturca, Aurel
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Geographic Code:9JAPA
Date:Jul 1, 2010
Words:3252
Previous Article:Testul Link-Wallace pentru compararea a k medii. Program aplicativ.
Next Article:Convergenta, divergenta si schimbare culturala in sfera problemelor economice si politice globale.
Topics:

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2021 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters |