Printer Friendly

Romania si cooperarea teritoriala europeana: programul de cooperare transfrontaliera Romania-Bulgaria 2007-2013.

1. Insemnatatea politicii de coeziune a Uniunii Europene

Fiind caracterizata de o baza culturala si istorica comuna, Europa se gaseste intr-un permanent proces de constructie. Decisive pentru aceasta constructie europeana, pentru dinamica si definirea granitelor acestei vii realitati, a carei istorie se intinde pana la grecii, care i-au dat si denumirea ce astazi o poarta, au fost secolele XIX si XX, perioada in care s+au nascut si s-au consolidat statele natiuni si marcata de numeroase conflicte care au avut ca sursa tocmai definirea frontierelor nationale, care de multe ori nu au concis cu cele etnice sau naturale.

Uniunea Europeana a fost creata cu scopul de a se pune capat acestor surse conflictuale, dar mai ales, razboaielor sangeroase dintre tarile vecine, care au culminat cu cel de al Doilea Razboi Mondial. Anii '50, a fost perioada in care statele europene incep sa gaseasca puncte comune, din punct de vedere economic si politic in ceea ce s-a numit sugestiv Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, propunandu-si astfel sa asigure o pace durabila, la nivel international.

Oamenii politici au inceput sa constientizeze tot mai mult ca stabilirea de relatii economice interne si internationale de durata, bazate pe incredere, precum si manifestarea solidaritatii cu indivizi si/sau natiuni mai slab dezvoltate au devenit indispensabile pentru atingerea bunastarii generale.

In ultimele decenii, cresterea productiei si a consumului, progresul tehnologic, dezvoltarea serviciilor, precum si frecventele crize (mai ales in domeniul resurselor), au dus la intensificarea relatiilor comerciale dintre tari si la accentuarea dependentei intre natiuni, asigurand un grad cat mai ridicat de coeziune economica, care, pe termen lung, poate duce la obtinerea de beneficii economice pentru toti cei implicati.

Coeziunea ar putea fi definita ca reprezentand acea caracteristica a elementelor ce compun un sistem, care realizeaza coerenta si unitatea ansamblului si permite functionarea si perpetuarea sistemului. D. Tarschys1 distinge patru niveluri la care poate fi surprinsa coeziunea: economic, social, cultural si politic.

Coeziunea economica reprezinta suportul atingerii obiectivului general urmarit de fiecare natiune, cel al cresterii bunastarii. In Europa, cei treizeci de ani care au urmat razboiului, cunoscuti si sub numele de "cei treizeci de ani gloriosi", au fost urmati de alti douazeci de ani de crestere incetinita, pentru ca, in ultimul deceniu, procesul de crestere sa fie reluat. Specialistii in istorie economica subliniaza rolul esential jucat in secolul al XX-lea de cei trei "i": inovare, institutii si investitii (2).

Coeziunea sociala este un alt criteriu important pentru dezvoltarea unui sistem economic. Inca din secolul al XIX-lea, odata cu revolutia industriala, s-a facut simtita necesitatea atingerii coeziunii economice, deoarece problemele cu caracter social au reprezentat pretul platit de societate pentru progresul tehnologic realizat. Din cauza faptului ca aceste probleme afectau mai ales anumite categorii sociale, fie cele mai vulnerabile (femei, copii, batrani etc.), fie cele mai expuse modificarilor economice (persoane necalificate sau slab calificate, someri, etc.), a devenit tot mai stringenta nevoia unei politici inovatoare,avand ca scop reducerea diferentelor dintre indivizi, regiuni sau state.

Coeziunea culturala reprezinta o a treia trasatura specifica societatilor industriale dezvoltate, caracteristica ce evidentiaza o crestere a comunicarii si propagarea sistemelor de valori culturale comune, procese ce au fost favorizate atat de progresul tehnologic cat si de intensificarea relatiilor economice internationale.

Coeziunea politica--reprezinta o trasatura specifica evolutiilor politice de-a lungul ultimelor veacuri, dar si perioadei contemporane, evidenta mai ales in ultimele decenii pe fondul revolutiei tehnologice si comunicationala, coeziunea politica a fost reprezentata de oficializarea normelor si institutiilor internationale. Numeroasele manifestari (religioase, politice, civile, profesionale etc.) la care statele din Europa si nu numai, au fost martore, mai ales incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, au avut ca scop primordial consolidarea coeziunii politice atat in planul intern, cat si in cel international. La nivel international, urmarirea unor interese si scopuri comune a contribuit la aparitia unor aliante, organizatii si alte categorii de entitati, avand un grad mai ridicat sau mai redus de coeziune politica.

Termenului de coeziune, la nivel european, a capatat un inteles mult mai restictiv si anume, acela de coeziune economica si sociala. Pentru Comunitatea Europeana, coeziunea ramane unul dintre pilonii importanti, fiind totodata obiectivul actiunilor intreprinse in ceea ce priveste dezvoltarea regionala.

Politica de coeziune economica si sociala inglobeaza o suma de interventii la nivel comunitar, ce cuprinde atat politica de dezvoltare regionala (orientata, in principal, catre diminuarea decalajelor teritoriale si revitalizarea zonelor industriale aflate in declin), anumite caracteristici ale politicii sociale (combaterea somajului, sprijinirea procesului educational si de formare continua), precum si asistenta acordata dezvoltarii rurale.Insa cea mai importanta componenta o reprezinta, politica de dezvoltare regionala (PDR).

2. Istoricul Cooperarii Teritoriale Europene

Politica de Coeziune (sau de cooperare regionala) a Uniunii Europene nu a avut o viata usoara. Inca de la inceputurile sale, a fost supusa constant unor critici fara precedent in istoria Uniunii Europene.

Cand Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) a fost creat pentru prima data la mijlocul anilor 1970, cancelarul german Helmut Schmidt l-a blamat pe motiv ca aceasta politica nu avea nimic de-a face cu interesul comunitar si ca aceasta "se stabileste ferm in mainile guvernelor nationale. "3 Comentatorii academici au fost la fel de sceptici in aceasta perioada de fundamentare a noii politici, criticand domeniul de aplicare limitat al fondului si amploarea acestuia, trivial impact, precum si dependenta statele membre privind organizarea si functionarea acestuia (4).

Politica de coeziune actuala nu a fost imuna la acesta perioada de lunga durata a criticilor ce i s-au adus. In multe feluri, politica de coeziune ramane "sub amenintare" (5), ca o serie de academicieni, analisti, practicieni si guverne europene continua sasi puna intrebari in priviinta ratiunii,a organizarii si a eficientei acestei politici. De exemplu, printre criticile-cheie care au aparut in perioada premergatoare celei mai recente reforme (2005/6), sunt urmatoarele: ca s-a dezvoltat intr-o politica "catch-all", fara o misiune clara, ca este insuficient axata pe dezvoltare si progres; ca are instrumente inadecvate de politica si ca este excesiv de complexa si birocratica pentru a putea fi administrata (6). In ciuda introducerii mai multor schimbari importante pentru perioada 2007-2013, obiectii similare au inceput sa iasa la suprafata in contextul dezbaterii actuale privind viitorul politicii de coeziune post-2013 (7).

Una dintre cele mai mari probleme pentru aparatorii politicii de coeziune este dificultatea de a oferi un caz credibil pentru politica economica, bazat pe dovezi concludente ale rezultatelor eficiente. Dupa mai mult de treizeci de ani de interventie, contributia politicii de coeziune la dezvoltarea economica si la dezvoltare, ramane in litigiu si nesigura (8).

O gama larga de rezultate sunt raportate intr-o vasta literatura de specialitate, pe aceasta tema, variind in cel mai bun caz, de la corelatii pozitive intre interventia fondurile structurale si de crestere, la cel mai rau caz, impacturile negative (9).

Aceasta incertitudine a condus adesea pledoarii in favoarea politicii pentru a sublinia efectele benefice asociate cu "valoarea adaugata" calitativa, generata de implementarea modelului de politica de coeziune (10). Se spune ca, cerintele de planificare multi-anuale au incurajat adoptarea pe termen lung si abordari mai strategice pentru dezvoltarea economica prin diferitele niveluri de guvernare. O gama larga de monitorizare, evaluare si conditiile de control sunt considerate a fi contribuit la imbunatatirea culturii si a proceselor administratiei publice. Cerinta de a implica diferite tipuri de parteneri in proiectarea si punerea in aplicare a programelor, se considera, a fi incurajat politica mai incluziva de luare a deciziilor si de livrare, si a contribuit la tendintele de descentralizare mai larga in intreaga Europa. Din punct de vedere financiar, este raportat ca resurse suplimentare pentru dezvoltarea economica au fost de indatorare prin principiul suplimentar si necesitatile de finantare. Mai general, se sustine ca politica de coeziune a avut un efect de directie in preferintele la nivel national fata de obiectivele europene, printr-un proces continuu de europenizare a institutiilor nationale si raspandirea valorilor europene. Din nou, cu toate acestea, criticii pun problema contributiei fondurilor structurale la aceste diferite elemente, aratand spre variabilitatea efectelor in timp si spatiu, nemaimentionand posibilitatea de a atinge obiective similare prin intermediul mijloacelor mai putin costisitoare si birocratice.

In cele mai recente discutii cu privire la viitorul politicii de coeziune, cu toate acestea, atat criticii si suporterii au avut tendinta sa fie de acord cu privire la necesitatea unei "modernizari" a politicii, in recunoasterea slabiciunilor existente in abordarea actuala a noilor provocari cu care se confrunta economia europeana, societatea si procesul de integrare largita. Acest proces al constructiei europene, in forma lui actuala, a inceput imediat dupa cel deal doilea razboi mondial. Initial, SUA, prin "Planul Marshall" si prin prelungirea lui institutionala (O.E.C.E., apoi O.C.D.E. ca si prin NATO), au organizat Europa sub egida lor, dar era o Europa "atlantica", nu o Europa "europeana". Reactiile nu au intarziat sa apara, constructia unei Europe "europene" realizandu-se treptat, fara ca legatura cu SUA sa fi disparut (11).

Pana in 2007 cooperarea teritoriala europeana nu reprezenta decat un punct in arhitectura politicii de coeziune a Uniunii Europene. Chiar daca abia acum a devenit un obiectiv de sine-statator, cooperarea in interiorul Uniiunii nu a fost neglijata, ea incepand a se desfasura la sfarsitul anilor 1980.

INTERREG I

Astfel, Comisia Europena a oferit suport unor proiecte pilot, in scopul dezvoltarii inter-regionale, pentru prima data in anul 1989, cand unui numar de 14 proiecte le-a fost alocata suma de 21 mil. Euro. Aceste proiecte au fost concepute in ideea de a combate dificultatile dezvoltarii structurale din zonele de granita. Ele au fost baza crearii de catre Comisia Europeana, in anul 1990, a Initiativei Comunitare Interreg I, initiativa care s-a derulat prin 31 de programe operationale in valoare de 1082 mil Euro. Interreg I, care isi are originea i contextul completarii Pietei Unice, a fost un program orientat spre dezvoltarea economica si restructurarea zonelor de granita.

INTERREG II

Pentru perioada 1994-1999, Comisia Europeana a lansat initiativa Interreg II. Aceasta s-a manifestat sub forma a 59 de programe operationale.Programul a avut 3 subdiviziuni:

* Interreg II A: cooperare transfrontaliera.

* Interreg II B: completarea retelelor energetice;

* Interreg II C: cooperarea in domeniul planificarii regionale, in special administrarea apei.

O suma de aproximativ 260 mil Euro a fost alocata cooperarii transfrontaliere, aceasta fiind la aceea vreme cea mai importanta initiativa comunitara.

In 1996 o noua initiativa a fost aprobata de catre Comisie pentru o noua forma de cooperare. Aceasta a fost Interreg II C, careia i-a fost alocata suma de 413 mil Euro si a inglobat actiuni comune in lupta impotriva inundatiilor si a secetei, si, de asemeni, pentru dezvoltarea planificarii teritoriale pentru regiuni geografice extinse din cadrul Uniunii.

In contextul cooperarii si prin asistenta proiectelor pilot, cooperarea s-a dezvoltat si a implicat regiuni de pe teritoriul UE cu privire la transferal noilor procedee, noilor tehnologii si a tehnicilor de tip know-how, in particular intre regiunile prospere ale UE si cele care sunt mai putin favorizate din aceste puncte de vedere.

INTERREG III

Interreg III a fost initiativa care a stimulat cooperarea in Uniunea Europeana intre anii 2000 si 2006 si a fost finantata din Fondul European de Dezvoltare Regionala. Incepand cu Interreg III au fost introduse conditii minime de implementare. Acesteau au vizat:

--proiectele sa fie exact transnationale si de natura transfrontaliera, actiuni referitoare la dezvoltarea endogena a regiunilor ramase in urma nu au mai fost considerate eligibile;

--implementarea proiectelor trebuia sa fie bazata pe corpuri comune de cooperare, si anume: o autoritate de management, comitete de monitorizare si un secretariat comun;

--accesul si participarea din partea autoritatilor locale si regionale si al partenerilor socio-economici sa fie o conditie fara de care nu se poate valida structura corpurilor comune create de Interreg.

Comisia a intampinat dificultati in legatura cu instrumentele legale si financiare, pe de o parte cu FEDER, iar pe de alta parte cu PHARE, TACIS (Technical Ade to the Common Welth of Independent States) si MEDA in scopul implementarii acelorasi programe. Pe aceste dificultati sa pus accentul la Consiliul European de la Berlin cat si pe solutiile propuse pentru fiecare situatie, si astfel acestea au constituit prioritati pentru Comisie pe parcursul implementarii Interreg III.

Principiile care au stat la baza crearii acestei initiative au fost:

1. coeziunea economica si sociala;

2. dezvoltarea echilibrata si sustenabila a teritoriului european;

3. integrare teritoriala cu tarile candidate si alte tari invecinate. Interreg III a fost conceput pe trei platforme care se impart dupa cum urmeaza:

--Interreg III A: cooperare transfrontaliera (67% din fondurile alicate);

--Interreg III B: cooperare trasnationala (27% din fondurile alocate);

--Interreg III C: cooperarea interregionala (6% din fondurile alocate). In ceea ce priveste finantarea, pentru perioada 2000-2006, Interreg III a avut un buget de 4.875 mil Euro. Initiativa a primit co-finantare din partea Comisiei si a statelor membre, contributia FEDER nu a depasit 75% din costul programului in regiunile Obiectivului 1 si 50% in alte regiuni. Comisia a propus o alocare financiara pe fiecare stat membru. Aceasta s-a bazat in principal pe factorii demografici din interiorul granitelor Uniunii Europene, a regiunilor periferice sau a regiunilor invecinate cu tari din Europa Centrala si de Est.

Incepand din 2007 cooperarea teritoriala europeana a fost ridicata la gradul de obiectiv de sine statator, ceea ce ii da mai multa vizibilitate si o baza legala mai importanta.

INTERREG IV

Programul Interreg IV este al treilea mare obiectiv al noilor fonduri structurale, fiind oficial cunoscut ca si Programul European de Cooperare Teritoriala. Interreg IV se bazeaza pe programul anterior Interreg III. Interreg IV se bazeaza pe programul anterior Interreg III.Interreg este prescurtarea de la inter-regional si un criteriu cheie pentru acest program este cooperarea intre parteneri din cel putin doua tari, tehnic este vorba despre Fonduri Structurale, prin urmare impartaseste multe caracteristici ale fondurilor trans-nationale.

Exista trei directii principale in cadrul Interreg IV, si un numar de sub-componente, in primele doua dintre acestea. Fiecare dintre aceste grupuri de sub-componente grupeaza impreuna un anumit set de tari si regiuni. Organizatiile din tarile sau regiunile din aceasta gruparea au nevoie sa lucreze impreuna la un proiect comun, desi normele care reglementeaza modalitatile de a lucra impreuna variaza de la o sub-com-ponenta la alta.

COMPONENTA A: Cooperare trans-fontaliera

Aceasta componenta se concentreaza asupra cooperarii peste granitele dintre statele membre ale UE. Accentul este pus pe dezvoltarea activitatilor transfrontaliere economice, sociale si de mediu--si aceasta ar putea include:

--Efectuarea utilizarii deplina a potentialului de integrare a sectorului cultural, in special pentru tineri.

--Facilitarea activitatilor economice transfrontaliere din sectorul cultural si a industriilor creative, inclusiv educatie continua, platforme comune de piata, si a organismelor de profit comune utilizarea preturilor la nivel de potential;

--Sprijinirea activitatilor de retea.

--Integrarea de mijloace culturale in comunicarea transfrontaliera a proiectelor de cooperare.

--Dezvoltarea proiectelor transfrontaliere, pentru a facilita artisti si activitatile din sectorul cultural "in afara granitelor";

Exista patru parti ale Regatului Unit eligibile pentru aceasta componenta: Sudul Angliei (excl. Londra), West Wales, Irlanda de Nord, Vestul Scotiei.

COMPONENTA B: Cooperare transnationala

Exista 10 sub-axe in cadrul acestei componente, fiecare reprezentand o grupare de diferite tari si regiuni din Europa. Scopul este de a sprijini proiectele de cooperare intre organizatii din tari sau regiuni din cadrul aceleiasi grupari. Parti din Marea Britanie sunt eligibile pentru a participa la 4 din cele 10 sub-componente.

COMPONENTA C : Cooperare interregionala

Nu exista sub-componente in aceasta componenta--toate cele 27 de state membre ale UE, plus Norvegia si Elvetia, sunt eligibile. Pe scurt, scopul este de a imbunatati eficienta politicilor de dezvoltare regionala care sa permita agentiilor locale si regionale din intreaga UE sa faca schimb de experienta si cunostinte. Aceasta ar putea include, de exemplu, o potrivire a regiunilor mai putin experimentate, intr-un anumit domeniu de politica, cu regiunile mai avansate. De asemenea, este important cum ar trebui sa asigure transferul de bune practici in programele de fonduri structurale mainstream.

3. Obiectivele politicii de coeziune a Uniunii Europene

Pentru perioada 2007-2013 politica de coeziune are trei mari obiective: convergenta, competivitate regionala si ocuparea fortei de munca, cooperare teritoriala europeana.

* Obiectivul "Convergenta". Acest obiectiv urmareste dezvoltarea economica pentru regiunile defavorizate, prin investitii in dezvoltarea competitivitatii pe termen lung, ocuparea fortei de munca, dezvoltare durabila si dezvoltarea eficientei administratiei publice.

* Obiectivul "Competitivitate Regionala si Ocuparea Fortei de Munca". In cadrul acestui obiectiv se urmareste anticiparea si promovarea schimbarilor economice din zonele industrializate, prin sprijinirea intreprinderilor (cu scopul dea a anticipa si de a promova schimbarilor ce se produc in zonele industriale, urbane si rurale) si persoanelor (pentru a anticipa si a se adapta la schimbari, prin combaterea somajului, imbunatatirea calitatii si productivitatii muncii si incluziunea sociala)

* Obiectivul "Cooperare Teritoriala Europeana" (pentru regiuni, judete si zone transnationale). Se are in vedere intarirea cooperarii la nivel transfrontalier, transnational si interregional.

4. Cooperarea transfrontaliera in context dinamic

Fenomenul transfrontalier a aparut inainte de anii '60 sub forma relatiilor si activitatilor solidare intre comunitati sociale situate de o parte si de alta a frontierelor (mai precis intre unele tari membre ale UE). Filosofia cooperarii transfrontaliere se bazeaza pe ideea ca cel putin doua regiuni de frontiera considera oportuna rezolvarea in comun a unor probleme, decat abordandu-le in mod unilateral. Realizari transfrontaliere au existat si in blocul comunist european si se vorbea in acest context despre decizii luate la nivel central al statelor decise sa puna in valoare anumite potentialitati sau resurse a caror exploatare eficienta sa fie facuta in comun si avem ca exemplu in acest sens Portile de Fier I si II, ce evidentiaza colaborarea dintre Romania si Iugoslavia.

Imediat dupa constituirea statelornatiuni cooperarea tranfrontaliera europeana a ramas putin aplicata date fiind diferendele si rivalitatile, mai noi sau mai vechi, existente intre state. Apoi, statele nationale erau mai preocupate de consolidarea unitatii interne, coerentelor sociale, economice si culturale, in scopul acestei consolidari, prioritare fiind masurile ce au tins sa impinga fracturile interne catre margini, catre frontiere.

Inceputurile fenomenului de cooperare transfrontaliera in Europa Centrala sunt diferite din Europa Occidentala, aici existand frontiere durabile ca cele intre Spania si Portugalia,intre Franta si Spania sau intre Suedia si Norvegia. Fasia mediana a continentului european a cunoscut modificari repetate ale frontierelor, evolutia-i fiind ca un spatiu tampon cu structura interna in permanenta schimbare.

Au existat in acest spatiu geografic diverse imperii cu "vocatie" central-europeana (habsburgii, Imperiul German), puterile ruse sau dominatiile turce, care au stralucit episodic in interiorul acestui spatiu central fiecare spre diverse orizonturi si fiecare aducand cu sine schimbari din cele mai diverse. Toate aceste episoade s-au succedat peste aceleasi populatii autohtone(sarbi, bulgari, romani, maghiari, cehi, slovaci, polonezi), popoare ce au trait pe aceasta cale o istorie comuna, insa variata prin forma de manifestare dat fiind faptul ca unele popoare jucau un rol dominant in regiune(polonezii si ungurii), in timp ce altele purtau lupte in scopul mentinerii si supravietuirii lor (sarbi, romani). In acest mod, devin intelese cele trei caracteristici ale acestui spatiu care au influentat direct atat experienta, cat si perceptia frontierelor si avem in vedere existenta unei paturi relativ subtiri a familiilor nobiliare autohtone a caror stralucire era in stransa legatura cu puterea politica, fiind lipsita de autonomia necesara rolului sau in societate si in istorie. Mai vorbim in acelasi context de mai devreme de o reprezentare foarte slaba a clasei de mijloc capabila sa formeze structuri sociale intermediare intre puterea politica ce se confrunta cu clasa nobiliara si bazele largi ale societatii care nu manifestau interes pentru apararea proprietatilor si libertatilor, astfel ca si lupta pentru apararea frontierelor devenea una ingreunata. Si o a treia caracteristica arata ca frontierele in Europa Mediana au reiesit, adeseori, din exercitarea puterii de catre entitati politice mai mult sau mai putin externe acestei regiuni.

Marile linii de demarcatie netinand cont de omogenitatea sau eterogenitatea populatiilor pe care le separau si, fiind totodata percepute ca venind de sus, din exterior, erau ignorate de nobili, armate comerciantii din alte zone europene, astfel, afirmatia ca Europa Centrala era un spatiu de tranzitie, iar frontierele traversabile si intens traversate, nu este una gresita.

Secolul XX a fost cel in care continentul european a fost puternic devastat de cele doua conflagratii mondiale, care au determinat si destramarea mai multor regiuni cu indelungate traditii multicultu-rale, iar prin sistemul de pace a fost rede-senata harta sa politica. Fenomenul frontalier nu s-a manifestat intotdeauna si peste tot cu aceleasi dimensiuni si semni-ficatii. Era adusa in discutie, in acea perioada, necesitatea desfiintarii barierelor impuse de frontiere. Aceste actiuni, multe dintre ele individuale, au fost initiate avand ca principal scop ridicarea standardelor vietii si asigurarea unui climat de pace si intelegere intre comunitati. Scopul major al cooperarii transfrontaliere l-a constituit, asadar, desfiintarea barierelor impuse de frontiera, restrictiile precum si alti factori ce au contribuit la separarea comunitatilor din regiunile frontaliere.

Evident au intrat in discutie si elemente foarte concrete ca de pilda constructiile de poduri si tuneluri peste barierele naturale. Populatia din cateva arii de frontiera, ca cele de la frontiera dintre Germania si Franta, dintre Germania si Olanda sau dintre tarile scandinave, au inteles ca daca doresc sa traiasca intocmai ca si compatriotii lor din centrul tarilor lor, atunci trebuie sa foloseasca, ba chiar sa indeparteze efectele negative ale frontierei. Totodata s-a inceput un proces de asociere cu scopul de a ameliora cooperarea trans-frontaliera. La finele anilor '80, stabilirea unei piete economice unice in cadrul UE, dar si evolutia democratica din tarile Europei Centrale si de Est au deschis multe dintre frontierele naturale si au adaugat multe noi regiuni de frontiera. Intre tarile UE, controlul la frontiere a ajuns desfiintat, spatiul Schengen permitand (din 1985) libera circulatie a bunurilor si a persoanelor intre statele semnatare ale acordului.

La limitele exterioare acestui spatiu Schengen, frontiera si spatiul transfrontalier sunt inca traite in dimensiunea lor de ruptura, bariera. Fenomenul tranfrontalier se accentueaza in pofida obstacolelor datorate vointei UE de a stapani fluxurile migratorii legale si clandestine de la fron-ierele sale. Pentru aceasta, UE solicita noilor state aderate sau aderente un control al frontierelor, aceste tari aflandu-se in pozitia de triplu front pioner, adica pentru UE in extindere spre est, pentru tarile candidate doritoare de o integrare mai rapida si pentru cei din Europa Orientala, Asia si Africa ce incearca a se instala in UE.

Europa contemporana se doreste din nou a fi inovatoare si revolutionara prin promovarea procesului de apropiere intre state nationale, care, pana nu demult, erau animate de o intreaga istorie de conflicte si rivalitati. Mai mult, Europa ramane continentul imprevizibil si novator ce trebui sa faca fata presiunilor interne si extrene guvernate de componente sociale si economice si nu numai.

Obiectivele Programului de Cooperare Transfrontaliera Romania-Bulgaria

Scopul strategic general al programului este apropierea dintre cetatenii ambelor tari implicate in program, dintre comunitatile si economiile zonei de granita dintre Romania si Bulgaria, in vederea participarii la dezvoltarea comuna a zonei de cooperare, prin utilizarea durabila a resurselor si avantajelor sale umane, naturale si de mediu.

Romania si Bulgaria au stabilit ca si obiective specifice, de comun acord, pentru acest program, urmatoarele:

1. imbunatatirea accesului la infrastructura de transport in cadrul ariei eligibile, pentru a facilita circulatia bunurilor si persoanelor;

2. imbunatatirea disponibilitatii si diseminarii informatiilor privind oportunitatile comune in cadrul zonei de frontiera;

3. durabilitatea valorii intrinseci a resurselor naturale ale zonei, prin exploatarea prudenta si protejarea efectiva a mediului inconjurator;

4. dezvoltarea economica durabila a regiunii de frontiera prin initiative comune, in vederea identificarii si intaririi avantajelor comparative si reducerii dezavantajelor;

5. consolidarea coeziunii sociale si culturale prin actiuni de cooperare intre oameni si comunitati.

Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania-Bulgaria este complementar celorlalte programe operationale cu finantare europeana. Transportul, de exemplu, beneficiaza de un program operational propriu, atat in Romania, cat si in Bulgaria, avand ca scop dezvoltarea retelelor de importanta nationala; in acelasi timp, infrastructura de transport la nivel regional si local este finantata prin Programul Operational Regional; toate aceste programe finanteaza proiecte majore de investitii, la nivel national si regional. Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania-Bulgaria sprijina conectarea acestor investitii peste granita si sustine o abordare unitara a dezvoltarii infrastructurii, in vederea urgentarii procesului de dezvoltare a regiunilor de granita si impiedicarii ramanerii lor in urma celorlalte regiuni.

Rezultatele ce se preconizeaza a fi atinse

Programul este concentrat asupra intaririi legaturilor de colaborare dintre comunitatile aflate in zona de frontiera, cu scopul de a stabili parteneriate prin care scopurile comune sa poata fi atinse. Ca urmare, principalul indicator al succesului este numarul si calitatea retelelor, legaturilor si proiectelor. Acestea vor fi masurate la sfarsitul programului.

5. Rolul Romaniei si al Bulgariei in cadrul Programului de Cooperare 2007-2013

In implementarea acestui program, Romania are rolul de Autoritate de Management, institutia abilitata sa se ocupe de buna sa desfasurare si de derularea activitatilor corespunzatoare fiind Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor (MDLPL).

Printre atributiile Autoritatii de Management se numara: elaborarea, in stransa legatura cu Autoritatea Nationala din Bulgaria si cu reprezentantii Comisiei Europene, unui document oficial care sa stea baza activitatilor desfasurate in cadrul Programului Operational Romania-Bulgaria 2007-2013, document care a primit aprobarea Comisiei Europeane, in decembrie 2007; asigurarea dialogul si schimbului de informatii cu Autoritatea Nationala, Secretariatul Tehnic Comun si Comisia Europeana, asigurarea vizibilitatii fondurilor europene prin activitati de promovare a programului, consilierea potentialilor beneficiari cu scopul obtinerii finantarii prin intocmirea unor proiecte eligibile; deasemenea Autoritatea de Management se preocupa ca activitatile desfasurate in cadrul progra-mului sa fie in concordanta cu legislatia in vigoare si totodata de corectitudinea acestora, faciliteaza derularea acestor activitati si, nu in ultimul rand, asigura transferul eficient al fluxului financiar de la Comisia Europeana pana la beneficiari.

Bulgaria ocupa rolul de Autoritate Nationala in cadrul programului mai sus amintit. Autoritatea Nationala se afla in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Lucrarilor Publice de la Sofia, fiind responsabila de organizarea si desfasurarea activitatilor din cadrul programului, pe teritoriul statului vecin. Ca si in cazul Autoritatii de Management din tara noastra, aceasta institutie bulgara are trasate o serie de atributii bine definite, cum ar fi implicarea in elaborarea si revizuirea documentelor tehnice necesare pentru derularea programului, mentinerea unui dialog permanent cu statul partener (Romania) si Comisia Europeana, asigurarea promovarii programului la nivel national prin diverse metode si procedee cu caracter informativ, sustinerea beneficiarilor de proiecte din Bulgaria in toate etapele derularii acestora prin consiliere si gestionarea activitatilor de control (13).

Concluzii

"Constienta de patrimoniul sau spiritual si moral, Uniunea Europeana se bazeaza pe valorile individuale si universale ale demnitatii umane, ale libertatii si ale solidaritatii; are la baza principiul democratiei si principiul statului de drept. Pune persoana in centrul actiunii sale, instituind cetatenia Uniunii si creand un spatiu al libertatii , securitatii si justitiei. Uniunea contribuie la apararea si dezvoltarea acestor valori comune in respectul diversitatii culturilor si al traditiei popoarelor Europei, ca si al identitatii nationale a statelor membre si al organizarii puterilor publice ale acestora la nivel national, regional si local." (14)

Scopul primordial al politicii de cooperare teritoriala europeana (de coeziune) se defineste prin sustinerea dezvoltarii economice in toate zonele si regiunile UE. Insa, pentru regiunile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare economica, aceasta poate parea un obiectiv greu de atins, neavand capacitatea necesara absortiei fondurile europene, acesta ramanand un obstacol in procesul reducerii disparitatilor existente intre statele membre.

Astfel, zonele si regiunile dezvoltate au o mai mare capacitate de absortie si gestionare a fondurilor europene in timp ce zonele defavorizate sau nevoiase sunt deseori pune in imcapacitatea de a le atrage si utiliza,sau cel putin le acceseaza cu o mai mare dificultate decat statele dezvoltate, ele fiind nevoite sa se confrunte cu provocarea de a realiza un cadrul capabil sa absoarba si sa gestioneze fondurile. In unele regiuni, aceste provocari vor impune noi constrangeri in ceea ce priveste dezvoltarea economica.

Insa abordarea acestor provocari necesita o analiza solida, o capacitate de anticipare, precum si raspunsuri politice creative, adaptate nevoilor regionale. Reducerea acestor decalaje nu se poate realiza decat prin actiunile individuale ale Uniunii Europene, ale statelor membre, sau ale regiunilor, ci dezvoltarea economica pretende si o cooperare stransa intre toate acestea.

Procesul integrarii regionale in cadrul Uniunii Europene continua, actuala etapa neavand, ca si cele anterioare, decat un caracter de tranzitie spre un etaj superior. Perfectionarea institutionala si cresterea numarului membrilor sunt provocarile carora trebuie sa li se gaseasca solutia la acest inceput de mileniu.

Evolutiile contemporane ale organizarii politice si juridice ale societatii nu pot si nu trebuie sa ocoleasca Romania.Tara noastra trebuie sa se adapteze tuturor transformarilor in curs, sa evolueze impreuna cu celelalte tari membre UE, evitand imobilismul si marginalizare, nefiind doar spectatori sau observatori, ci trebuie sa demostram ca suntem un actor activ pe scena relatiilor internationale, capabil sa exprime si sa promoveze o conceptie unitara, inovatoare, propice atat noua cat si celorlalti. In acest proces Romania trebuie si sa dea, si sa primeasca. Dar despre implicarea efectiva a tarii noastre in acest proces al integrarii regionale europene, vom discuta pe larg, intr-un numar viitor al revistei.

In cadrul obiectivului "Convergenta" in ambele tari, in paralel:

1. Programul Operational Sectorial pentru Cresterea Competitivitatii Economice

2. Programul Operational Sectorial pentru Transport

3. Programul Operational Sectorial pentru Mediu

4. Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

5. Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Capacitatii Administrative

6. Programul Operational Regional

7. Programul Operational de Asistenta Tehnica

Programele operationale prin care Romania si Bulgaria implementeaza politica de coeziune

In cadrul obiectivului "Cooperate teritoriala in europana":

1. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Romania--Bulgaria

2. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Ungaria--Romania

3. Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania--Serbia

4. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Romania--Ucraina--Moldova

5. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Ungaria--Slovacia--Romania--Ucraina

6. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Bulgaria--Serbia

7. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Bulgaria--Grecia

8. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Bulgaria--Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei

9. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Bulgaria--Turcia

10. Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera in Bazinul Marii Negre

11. Programul Operational de Cooperare Transnationala--Europa de Sud-Est

12. Programe Operationale Interregionale: Interreg IVC, URBACT II, ESPON 2013, Interact II

Programul urmareste ca pana in anul [2015.sup.12]:

* sa fie stabilite 385 de parteneriate si retele transfrontaliere pentru dezvoltarea comuna a zonei de colaborare;

* sa fie active 40 de parteneriate permanente si retele transfrontaliere stabilite intre comunitatile de granita;

* 70% dintre proiectele finantate sa respecte doua din cele patru criterii "comune": dezvoltare comuna, implementare comuna, personal comun, finantare comuna;

* 20% din proiectele finantate sa respecte trei dintre criteriile mentionate mai sus; * 10% din proiectele finantate sa indeplineasca toate cele patru criterii mentionate mai sus;

* 39 de proiecte sa contribuie la imbunatatirea accesului la transport, retele ICT si servicii;

* 150 de proiecte sa incurajeze si sa imbunatateasca protectia si managementul comun al mediului.

Deasemenea parteneriatul romano-bulgar isi propune :

* reducerea cu 30% a timpului de calatorie intre asezarile situate de o parte si de alta a granitei;

* asigurarea accesului la reteaua ICT (tehnologia informatiei si comunicatiilor) pentru cel putin 3 milioane de oameni;

* dezvoltarea unor sisteme comune de prevenire a inundatiilor si activitati comune de avertizare in caz de inundatii pe 70% din cursul Dunarii;

* crearea a 20 de parteneriate pentru activitati de avertizare timpurie si raspuns in situatii de urgenta;

* facilitati de afaceri de care sa beneficieze 500 de IMM-uri (intreprinderi mici si mijlocii);

* dezvoltarea a 30 de materiale/ evenimente de promovare;

* crearea a 10 produse turistice integrate;

* 15 parteneriate care stimuleaza cooperarea transfrontaliera intre universitati, institute de cercetare si afaceri;

* 360 000 de persoane informate despre opotunitati de angajare;

* 3500 de persoane absolvente ale cursurilor de instruire in zona transfrontaliera;

* crearea a 30 de parteneriate intre institutiile de invatamant si instruire;

* 4500 de persoane participante la actiuni de cooperare "people-to-people".

Note

(1) Tarschys, D., 2003, Reinventing Cohesion, The Future of European Structural Policy. SIEPS, Sept 2003.

(2) Ibidem.

(3) Bulmer S., and Paterson W., (1987), The Federal Republic of Germany and the European Community, London, Allen and Unwin, p. 202.

(4) Wallace H., (1977), The establishment of the Regional Development Fund: Common Policy or Pork Barrel? in Wallace H, Wallace W and Webb C (eds.), Policy-making in the European Community, Oxford University Press, Oxford, pp. 137-63; Martins R.M., and Mawson J., (1982), The Programming of Regional Development in the EC: Supranational or International Decision-making?, in Journal of Common Market Studies, Vol. 20, No. 3, pp. 229-244; Meny Y., (1982), Should the Community Regional Policy be scrapped?, in Common Market Law Review, Vol. 19, No.3, pp. 373- 88; Armstrong H. W., The reform of the European Community Regional Policy, in Journal of Common Market Studies, Vol.23, No.4, pp 319-343; De Witte B., (1986), The reform of the European Regional Fund, in Common Market Law Review, pp. 419-440.

(5) Hooghe L., (1988), EU Cohesion policy and competing models of EU capitalism, in Journal of Common Market studies, Vol.36, No.4, pp. 457-77.

(6) Sapir A., Aghion P., Bertola G., Helwigg, M., Pisany-Ferry J., Rosati D., Vinals J., and Wallace H., (2004) An Agenda for a Growing Europe, Oxford University Press, Oxford. For similar criticisms see: Tarschys D., (2003) Reinventing cohesion: the future of European Structural Policy, in SIEPS, Stockholm. Among national governments' contributions to the debate, the UK's A modern regional policy for the United Kingdom of March 2003 has been the most advanced in calling for a radical revision.

(7) Bachtler J., Mendez C., and Wishlade F., (2009), Ideas for Budget and Policy Reform: Reviewing the Debate on Cohesion Policy 2014+, European Policy Research Papers, No. 67, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow.

(8) Bachtler J., and Gorzelak G., (2007), Reforming EU Cohesion Policy, in Policy Studies, Vol. 28:4, p. 309.

(9) Beugelsdijk M. and Eijffinger S.. (2005), The effectiveness of Structural policy in the European Union: an empirical analysis for the EU15 in 1995-2001, in Journal of Common Market Studies, Vol. 43, No. 1, pp. 37-51; Ezcurra R. and Rapu N., (2006), Regional disparities and national development revisited: the case of Western Europe, in European Urban and Regional Studies, Vol. 13, No. 4, pp. 355-369; Lopez-Rodriguez J. and Faina A.,(2006), Objective 1 regions versus non-Objective 1 regions: what does the Theil Index tell us?, in Applied Economics Letters, Vol. 13, pp. 815-820. For a more critical view see: Boldrin M. and Canova F., (2001), Inequality and Convergence in Europe's regions: reconsidering European regional policies, in Economic Policy, Vol. 32, pp. 207-245; Miderlfart K, and Overman H, (2002), Delocation and European integration: is structural spending justified?, in Economic Policy, Vol. 17, No. 35, pp. 321- 259; Martin P., (1999), Are European regional policies delivering?, in EIB Papers , Vol. 4, No. 2, pp. 10-23.

(10) Bachtler J. and Taylor S., (2003), The added value of the Structural Funds, in IQNetSpecial Paper, European Policies Research Centre, University of Strathclyde; (2006), The "added value" of European Union Cohesion policy, in Regional Studies, Vol. 40, No. 2,p.167-177.

(11) Corneliu-Liviu Popescu, Autonomia locala si integrarea europeana, Editura "All-Beck", Bucuresti, 1999, pag.69-72;

(12) www.euredirect.ro, Ghidul Complet al Fondurilor Structurale, 2010.

(13) "Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania-Bulgaria 2007-2013", p. 3 (http://www. mdlpl.ro/_documente/publicatii/20 08/brosura_ro_bg_20088.pdf).

(14) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Nisa , 7 decembrie 2002
COPYRIGHT 2010 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2010 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:POLITICA INTERNATIONALA
Author:Pirvu, Lucian
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Jul 1, 2010
Words:5789
Previous Article:Repere istorice ale fenomenul migrational.
Next Article:Coordonate ale disputei dintre postmodernitate si modernitate III. Coordonata filosofico-epistemologica.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2021 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters |