Printer Friendly

Paradoxismul--imposibilul posibil.

"Auzind astfel discipolii zisera foarte uimiti: <<Atunci cine poate sa se mantuie?>. Iisus se uita la ei si zise: <<Oamenilor le este cu putinta acest lucru, dar lui Dumnezeu toate ii sunt cu putinta>" (Matei, 19,16). Asadar, lumea noastra este a posibilului. Desi ganditorii recunosc existenta imposibilului, acesta este la Dumnezeu. Daca Tatal a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui, atunci trebuie sa recunoastem ca imposibilul este posibil aici, printre oameni, asemenea Imparatiei Ceresti.

Acest percept biblic mi-a atras atentia asupra ipotezei ca miscarea paradoxismului este in masura sa demonstreze ca imposibilul este de acum la discretia omului. De aici, va cer permisiunea, stimati cititori, sa amintesc acelora inca sceptici si oponenti--in fond este dreptul lor sa fie--ca acest plonjon temerar al paradoxistilor (iata un nou derivat neologistic!) se bazeaza pe o teza clasica a lingvisticii pragmatice cu trimitere la teoria comunicarii, anume: Magia cuvintelor. Despre forta magica a cuvintelor a scris profesoara Tatiana Slama-Cazacu si alti cercetatori au atras atentia asupra fortei cuvantului in procesul de comunicare.

Demersul matematicianului Florentin Smarandache, stabilit la New mexixo, in domeniul literelor, ne aminteste de aceeasi "interventie" a altui matematician roman in poezie--Ion Barbu. Startul initiatorului paradoxismului are loc din zona arida a numerelor, chiar celebrul numar [pi] (pi) (3,14) este unul din motivele abordate de poezia paradoxista.

Se pare ca acest curent avangardist, fara a se juca hazardat cu vocabulele sau absurd fortandu-l in favoarea logicului, a intuit ca smulgerea din tipare a poeziei actuale se poate efectua la nivelul semnului caracteristic al comunicarii umane--cuvantul, sub toate aspectele sale. In aparenta, creativitatea scriituriii in paradox este un joc de semne, de grafeme:

"En mi co(ra)zon/ten (manten) go som (o) bras de inquie (acti) tudes renova (esperanza) doras ..." (Miguel de Asen--Spania), sau "X=X; / X [not equal to] X; / X =~ X; X [not equal to] ~X.B" (Gregory P. Hall--USA) etc.

In realitate, aventurandu-se in underground-ul semnelor, poetul / autorul recurge la una sau alta din legile stiintei pentru a sugera tintirea ilogicului ca logic, mai bine zis ca o captuseala imposibil de eliminat din croiala hainei. "Captuseala" devine incomoda, stranie si inacceptabila consumatorului / receptorului inert, dar necesara ca aerul.

Literatura paradoxismului nu se pretinde a viitorului si nici "superioara" altor tendinte. Fondatorul ei, Florentin Smarandache, autoexilat din Romania "deceniilor de impliniri marete", a intuit nu numai limba de lemn in care se surpa poezia, dar si pericolul sucombarii prin suficienta impusa de regimul totalitar, cum si reluarea fara discernamant a unor tipare din anii postbelici ai proletcultismului. Ajuns la a patra culegere antologica de paradoxism, F.S. defineste in prefata la "Fourth International Anthology on Paradoxism" (Ed. Almarom, Ramnicu-Valcea, 2004) miscarea sa ca "an avantgarde movement in literature, art, philosophy, science, based on excessive use of antitheses, antinomieis, contradictions ... and promulgates a counter-time / counter-sense creation."

Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980 ...".

Adrian Lesenciuc, cu perspicacitatea care il caracterizeaza, plaseaza paradoxismul smarandachian in mainstream-ul postmodernitatii--un concept introdus de domnia sa in critica actuala, in contrast cu postmodernismul anilor '80. Noul recurs al unui matematician la poezie constituie proba pertinenta a caracterului cognitiv estetic al poeziei ca o alta zona "tulbure de interferenta a artelor cu stiintele exacte", ceea ce confera poeziei trasatura unei discipline de frontiera. Intre tezele enumerate de eseisti (Marian Barbu, Dusan Baiski etc.), A.L. o considera fundamentala pe aceea a semanticii antinomice sub deviza "Totul este posibil, chiar si imposibilul".

Spatiul nu ne permite sa rezumam cel putin tezele fondatorului paradoxismului pentru a exemplifica pe registre si niveluri de claviatura din creatiile autorilor, dar scriitura paradoxista in literatura imbratiseaza o gama nebanuit de variata. Sunt convins ca un cititor "zurbagiu", cat si unul "asezat" ar afla in scrierile paradoxistilor registrul preferat. Caci paradoxismul, care se revendica de la acceptarea nonsensului, a infinitului infim, a intelesului non-inteles, in fine, a albului negru, este receptiv la o maxima creativitate, inclusiv prin "opera aperta", dupa modelul creatiei folclorice.

Altminteri spus, libertatea presupune non-libertate si amandoua convietuiesc insuspectibilimente de armonios in noi si in viata.

(Gazeta de Transilvania, Brasov, Romania / oaie pentru minte, inima si literatura, nr. 4347, sambata-duminica 13-14 noiembrie 2004)

Constantin MARCUSAN (Romania)
COPYRIGHT 2006 Paradoxist Literary Association
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2006 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Author:Marcusan, Constantin
Publication:Paradoxism
Date:Jan 1, 2006
Words:695
Previous Article:Onorata asistenta.
Next Article:E-mail catre Editor referitor la fuga Editorului din Romania in Turcia.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2021 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters |