Printer Friendly

Paradoxism.

Paradoxal, ori nu, cuvantul paradox este greu de localizat intr-o, sa spunem, categorie semantica distincta, datorita multimii directiilor din care o anume afirmatie sau set de afirmatii, sunt sau se pot considera paradoxuri.

Compact spus, 'paradox sau paradoxala', ar fi acea afirmatie care odata finalizata duce la contrariul ei, adica 'una spui si alta se intelege', iar la limita, se intelege sau rezulta logic, contrariul a ceea ce ai afirmat. Numai limbajele naturale sunt paradoxabile, genereaza paradoxuri, paradoxabilitatea derivand din imprecizia semnificanta a majoritatii cuvintelor, din halourile de ambiguitate care invaluie orice sens, astfel incat o minte flexibila, ingenioasa descriptiv si interpretant, dar fara prejudecati, alegand orice cuvant il poate trece prin toate nuantele spectrului sensurilor, incepand prin a izola o stare sau calitate si ajungand la a defini sau acoperi cu acelasi concept, contrariul.

Paradoxurile sunt la fel de vechi ca limbajele, ele au aparut cu milenii in urma, indicand profunde defectiuni ale mecanismelor constructiei sensurilor, dar poate inca mai multe virtuti, conform regulii paradoxale, ca 'orice rau ascunde un bine'.

De fapt orice afirmatie e paradoxabila, atunci cand incearca sa se afirme sau nege pe sine, sau cand calitatea se autocalifica, ori se autoneaga, patrunzand in contrariu.

Iata cateva exemple imediate:

* Evitand confuzia esti mai confuz.

* Recunoasterea ignorantei este o cunoastere certa.

* Inutilitatea este utila celor care produc sau consuma inutilul.

* Contradictia dispare cand ii dispare numele.

* Inexistenta existt odata ce este denumita.

* Imaginatia nu se poate imagina imaginand.

* Orice cuvant transmite un sens, dar nici un cuvant nu isi poarta in sine procedura semnificanta.

* Pentru a localiza un sens ai nevoie de sensuri diferite.

* Concretul devine abstract cand se analizeaza.

* Cunoasterea cuprinde, dar se ignora.

* Repulsia este o atractie, din directii opuse.

* Protestez impotriva protestelor.

* Accepti pentru a putea respinge.

* Daca ma intreb, ar trebui sa fiu altul pentru a raspunde.

* Doar gandesti, dar 'nu te gandesti'.

* A te gandi inseamna a inceta sa gandesti.

* Poti dori, dar nu poti dori dorinta.

* Sentimentul se transforma in ratiune cand se descrie.

* Infirmand, afirm ...

* Lucruri diferite pot fi identice, dupa cum si lucrurile identice pot fi diferite.

* Necesitatea devine o povara cand devine necesara.

Paradoxismul are un loc si un rol important in toate aspectele realitatii sau conceptibilitatii ei, fie ea concreta sau abstracta. Faptul ca se pot construi afirmatii indecidabile de tipul: 'numai cand nu mint, mint', sau 'cand vreau, de fapt vreau sa nu vreau', sau 'aceasta declaratie este falsa', indica o obscura insuficienta in constructia sau conectarea sensurilor, dar mai poate sugera o subtila capabilitate conflictual semnificanta, ori imprevizibil multi semnificanta, ascunsa in fiecare cuvant, care pare a avea o personalitate duala, una la vedere si la intelegere comuna, iar alta oculta, mult mai surprinzatoare, mai taioasa, mai concilianta, mai senzuala, sau picanta.

Paradoxul este expresia revoltei impotriva revoltei, este atitudinea care respinge aprobarea sau invers, este polaritatea care se atrage cand se respinge, este umanul in cautare de sine prin evitare de sine, este sila de toate tradusa in dorinta de toate, dar formulate ca opusuri.

Facem paradoxuri mai reusite cand nu le cautam decat cu intentie, pentru ca in orice intentie se ascunde o lipsa de alta intentie, in orice apropiere ne ataca un refuz, iar in orice curiozitate, o nepasare de alte curiozitati.

Paradoxul apartine stiintei semantice, dar apartine si culturii de toate culorile, el face viata insuportabila cand viata este excesiv de suportabila, dar o face de dorit, cand este diferita, conform regulii ca fiecare identitate este mai fericita cand se ignora pe sine si isi cauta satisfactia in alta.

A fi om inseamna a fi un paradox constient de sine, un paradox care se creeaza, se intretine si se distruge, pentru a se recompune in alta varianta, mai agresiva sau mai concilianta, dar cu acelasi final.

Universul intreg este un paradox, este supremul paradox, care se construieste si se demoleaza permanent, nici o varianta din lume nefiind atat de buna 'pentru a merita eternitatea', dar nici atat de rea 'pentru a nu lasa loc altui inceput', iar lumea incepe numai dupa ce se sfarseste.

Viata umana este un paradox, mai ales cand, nestiind ce sa facem cu ea, o irosim in paradoxuri ieftine.

Constantin MARGHITOIU (Romania)
COPYRIGHT 2011 Paradoxist Literary Association
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2011 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Author:Marghitoiu, Constantin
Publication:Paradoxism
Date:Jan 1, 2011
Words:695
Previous Article:Epigrame Paradoxiste.
Next Article:Cu fundul in sus ...

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2019 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters