Printer Friendly

Mecanismul de filtrare a recursurilor inaintea Curtii de Casatie Franceze.

Problema mecanismului de filtrare a recursurilor constituie o problema extrem de actuala si preocupanta pentru majoritatea curtilor supreme din tarile Europei dar si de pe alte continente. Aceasta intrucat amintitele instante sunt, de regula, sufocate de numarul foarte mare de dosare de solutionat--si care, din acest motiv sunt solutionate cu mari intarzieri--dar si pentru ca aceste instante supreme doresc si incearca sa-si limiteze si sa-si depaseasca rolul de corector al greselilor instantelor inferioare in cazuri individuale pentru a-si afirma tot mai mult functia normativa, respectiv sa creeze o jurisprudenta unitara si sa vegheze la coerenta acesteia. Pentru a realiza acest deziderat, multe dintre ele au reformat accesul la instanta suprema introducand si perfectionand diverse mecanisme de filtrare a cauzelor pe care le examineaza. Aceste mecanisme de limitare a accesului la instanta suprema au la baza fie criteriul cantitativ, raportat la valoarea litigiului, fie cel calitativ privind problema de drept ridicata de respectivul litigiu, fie un sistem mixt care combina cele doua criterii.

In mod evident aceasta problema a fost si inca este o problema si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din Romania "strivita" intre obligatia sa constitutionala de a asigura "interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti" (art.126 alin.3) si competenta de atributiune sau materiala extrem de larga conferita de Codul de procedura civila si legile speciale, competenta ce se reflecta intr-un numar mult prea mare de cauze de solutionat care, in repetate randuri au "blocato". De aceea examinarea modului de organizare si functionare a mecanismului de filtrare a cauzelor de solutionat instituit de alte instante supreme are o importanta de necontestat pentru Romania.

In continuare vom face o scurta trecere in revista a situatiei Curtii de Casatie din Franta.

Originea Curtii de casatie se gaseste intr-o lege din 27 noiembrie 1790 prin care s-a constituit un Tribunal de casatie ca manifestare a vointei revolutionarilor de a unifica legislatia de pe intreg teritoriul francez. Acest Tribunal a luat denumirea de Curte printr-un decret imperial din 18 mai 1804. Curtea de casatie nu constituie un al treilea grad de jurisdictie caci ea nu judeca in fond cauzele aduse in fata ei ci se limiteaza la incalcarea regulilor de drept prin hotararile atacate.

Pana in 1947 exista in cadrul Curtii de casatie o sectie care avea rolul de a filtra recursurile trimise in fata acestei curti. Dupa desfiintarea ei sistemul francez nu a mai avut o procedura de filtrare a recursurilor. Aceasta a fost reintrodusa abia la 1 ianuarie 2002 prin noul articol 131-6 din Codul organizarii judiciare.

Doua sunt mijloacele de filtrare a recursurilor in fata Curtii de casatie: limitarea cazurilor in care se poate formula recurs in casatie (pourvoi en cassation) si procedura de filtraj (procedure de non-admission).

Un recurs in casatie poate fi introdus, pe de o parte, impotriva hotararilor pronuntate de catre curtile de apel, iar, pe de alta, impotriva hotararilor pronuntate in prima si ultima instanta de instantele de fond (cand valoarea obiectului litigiului este inferior a 3.900 Euro) adica, in general, impotriva hotararilor pronuntate in ultima instanta.

Legislatia si jurisprudenta au stabilit o lista a cazurilor in care partile au posibilitatea sa introduca un recurs in casatie. Numarul limitat al acestor cazuri constituie, in mod evident, un mijloc eficient de a reduce numarul recursurilor chiar inainte de formularea lor.

In temeiul art. 604 din Noul Cod de procedura civila recursul in casatie urmareste sa sanctioneze necunoasterea/ ignorarea de catre instante a unor reguli de drept. Aceasta imbraca doua forme principale: eroarea de drept sau viciu in motivarea deciziei.

Eroarea de drept vizeaza aplicarea sau interpretarea unei norme de drept. Aceasta poate consta intr-o incalcare a unei prevederi legale ori, in neaplicarea sau gresita interpretare a acesteia. Incompatibilitatea ca si depasirea atributiilor instantei sunt de asemenea motive pentru un recurs in casatie precum si contrarietatea de hotarari intre aceleasi parti.

Un recurs in casatie poate fi introdus, pentru lipsa motivelor hotararii sau contrarietatea acestora, pentru lipsa raspunsului instantei la concluziile partii, pentru lipsa temeiului legal al hotararii sau pentru nestabilirea unei stari de fapt suficiente care sa justifice aplicarea unei anumite prevederi legale. Jurisprudenta franceza admite de asemenea, ca motiv de recurs in casatie si asa-zisa "denaturare", adica necunoasterea de catre judecatorul fondului a sensului clar si precis al unei norme legale.

Reglementarea acestor cazuri pentru care se poate formula recurs in casatie urmareste sa limiteze numarul acestor recursuri, actionand ca un mijloc preventiv de filtraj. Din contra, procedura de filtraj propriuzisa (non-admission) se aplica recursurilor cu care Curtea de casatie a fost sesizata.

Procedura filtrului este reglementata de art.131--6 din Codul organizarii judiciare, conform caruia, in cadrul fiecarei sectii a Curtii de casatie un complet de trei judecatori este insarcina sa se pronunte asupra admisibilitatii in principiu (la recevabilite) a recursului. Aceasta pronuntare are loc dupa examinarea completa a recursului (inclusiv a concluziilor partilor) iar decizia de respingere nu trebuie motivata.

Articolul 131-6 din Codul de organizare judiciara precizeaza ca nu sunt admisibile in principiu recursurile inadmisibile si cele prin care nu se invoca un motiv temeinic (serieux) de casare.

Recursurile sunt inadmisibile cand sunt formulate cu depasirea termenului legal sau nu respecta conditiile minimale de forma si cand sunt interzise de articolele 607 si 608 ale Noului Cod de procedura civila.

Sunt considerate ca necuprinzand motive temeinice recursurile care, in mod evident trebuie respinse intrucat nu privesc chestiuni de drept ci vizeaza, de exemplu, aspecte care tin de aprecierea suverana a judecatorului de fond. De asemenea sunt considerate netemeinice motivele care contesta o jurisprudenta constanta a Curtii si pe care aceasta nu considera necesar sa o modifice.

In Franta exista, pe langa mecanismul de filtraj direct, deja examinat, si un filtraj indirect al recursurilor in fata Curtii de casatie, realizat prin limitarea numarului de avocati care pot pleda in fata Curtii si prin costul procedurii.

Numarul de avocati care au dreptul sa pledeze in fata Curtii de casatie (ca si in fata Consiliului de Stat) este limitat iar accesul in aceasta categorie este foarte strict reglementat prin decretul din 28 octombrie 1991. Pentru a accede in aceasta categorie avocatul solicitant trebuie fie sa succeada unui avocat care ii cedeaza biroul lui fie sa se asocieze intr-o societate civila de avocati titulara a unui astfel de birou (aceasta societate neputand avea mai mult de trei asociati). Candidatii trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de nationalitate si morala si sa detina o diploma in drept sau echivalenta precum si un certificat de aptitudini in profesia de avocat. Printre altele el trebuie sa fi fost inscris cel putin un an pe lisata unui barou si sa fi participat la un stagiu de formare pe langa un avocat de la Curtea de casatie sau Consiliul de Stat si la alte forme specifice de pregatire. Dupa aceasta pregatire prealabila candidatii trebuie sa promoveze probele scrise si orale ale examenului de aptitudini in profesia de avocat la Curtea de casatie si Consiliul de Stat.

Unele categorii profesionale sunt scutite de formele de pregatire, pentru a accede la calitatea de avocat pe langa Curtea de casatie si Consiliul de Stat, cerandu-li-se doar promovarea examenului de aptitudini: magistratii instantelor judiciare si administrative si ai camerelor regionale de conturi, conferentiarii universitari, avocatii, consilierii juridici si notarii.

Pot deveni avocati pe langa Curtea de casatie si Consiliul de Stat fara nicio alta formalitate decat indeplinirea conditiei de nationalitate consilierii de la Consiliul de Stat, consilierii Curtii de casatie si cei ai Curtii de conturi si profesorii universitari de drept.

Mai multe obstacole de ordin financiar se constituie in limitari indirecte ale posibilitatii de a formula un recurs in fata Curtii de casatie. Astfel, ajutorul jurisdictional este refuzat recurentilor al caror recurs invoca motive netemeinicie (non serieux). Comisia insarcinata cu acordarea ajutorului judiciar face o selectie a recursurilor chiar inainte ca acestea sa fie inaintate Curtii de casatie.

In cazul in care partea care formuleaza recursul nu are dreptul la ajutor jurisdictional cheltuielile cu avocatul (onorariul) sunt, in general, foarte ridicate. Partile sunt totusi dispensate de a apela la serviciile unui avocat "acreditat" pe langa Curtea de casatie in cauzele penale, de expropriere pentru cauza de utilitate publica, de supraindatorare, retinerea administrativa a strainilor si in conflicte de munca (aproape jumatate din dosarele solutionate de Curtea de casatie sunt in aceste materii). In toate celelalte dosare asistarea partilor de catre un avocat care are dreptul sa pledeze in fata Curtii de casatie este obligatorie.

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, prin decizia nr.

38748/97 din 9 martie 1999, pronuntata in cauza SA Immeuble groupe Rosser c/a France, a statuat ca procedura de filtraj a recursurilor cu care este sesizata Curtea de casatie franceza nu contravine articolului 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale intrucat aceasta procedura urmareste asigurarea unei bune administrari a justitiei.

In concluzie ar trebui spus ca aplicarea mecanismului de filtraj al recursurilor inaintea Curtii de casatie permite declararea ca inadmisibile in principiu doar a cca. 30% din recursurile primite. Daca la acest aspect se adauga faptul ca si aceste recursuri sunt examinate, in cadrul procedurii de filtraj, la fel de atent si aprofundat ca si cand ar fi admisibile si intr-un termen considerabil, se poate spune ca procedura instituita in 2001 nu a ameliorat suficient sistemul anterior.

Ca un argument pentru aceasta concluzie vine si faptul ca, in ciuda procedurii de filtraj, numarul dosarelor pe care Curtea de casatie le solutioneaza ramane considerabil, ceea ce face ca o instanta suprema care emite peste 20.000 de decizii pe an, sa nu isi poata indeplini in mod corespunzator principalul sau rol, cel normativ, respectiv de armonizare a jurisprudentei.
COPYRIGHT 2008 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2008 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:Repere Politico-Juridice
Author:Buta, Gheorghe
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Apr 1, 2008
Words:1603
Previous Article:Doua moduri de a fi populist: refuzul jocului politic si jocul politic permanent.
Next Article:Scurte consideratii cu privire la crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2020 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters