Printer Friendly

Jurnalistul roman: deziderate si interpretari.

Ne-am propus sa facem o cercetare calitativa in campul deschis al presei asupra felului in care jurnalistul roman se reprezinta si se intelege pe sine. Dintre ideile generale desprinse se detaseaza in primul rand refuzul atat al unei reglementari cat si a unei autoreglementari. Sub pretextul/teama pierderii libertatii de expresie jurnalistii cultiva si intretin un camp etic deschis, permisiv, atat in ceea ce priveste profesionalizarea si statutul jurnalistului cat si calitatea obiectului acestei meserii, adica informatia, cum am aratat in alte randuri.

Jose-Manuel Nobre-Correia (1) isi incepe transant studiul spunand ca jurnalismul este "art d'informer les autres". Prin urmare, functia fundamentala a presei este informarea. Nuanta "artistica" pe care cercetatorul o introduce plaseaza traficul informational in campul imprevizibil al negocierii. Informatia/informarea a devenit vehicul si marca pentru o intreaga etapa a civilizatiei globale (ne referim la perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial). In anii '80, rolul social al jurnalistilor si impactul civilizator al informatiei a culminat in ceea ce studiile numesc "the myth of the CNN effect". Dupa cum observau si Paul Moorcraft si Philip M. Taylor (2), mult timp presa internationala, mai ales presa euro-atlantica a trecut de la era dominata de "the myth of the CNN effect" la era "the era of the citizen journalist".

Din aceasta cauza, a aparitiei unei noi entitati in sfera mass-media, este vorba despre cetateanul jurnalist, dar si sub tirania relatarii in timp real (numim aici cele mai relevante doua coordonate ale jurnalismului contemporan), profilul jurnalistului este schimbat: "les equipes redactionnelles ont peu a peu perdu une substantielle marge d'initiative et de latitude dans la collecte des faits et des opinion d'actualite" (3). Jose-Manuel Nobre-Correia chiar declara pierduta batalia pentru informatie de catre presa in favoarea comunicarii controlate (de tip publicitar, de tip PR etc.). Prin urmare, la nivel international, una dintre temele fundamentale de reflectie o reprezinta modificarea chiar a statutului jurnalistului. Acesta pare ca pierde monopolul gestionarii (de la culegere si pana la selectie) informatiei.

Problema aceasta, a pierderii controlului asupra difuzarii informatiei, incepe sa apara si in presa din Romania postdecembrista. Dupa cum observa Cristian Tudor Popescu (4): "Jurnalistul se transforma intr-un dispecer, care sta in suvoiul de informatii, selectandu-le. Operatiile de investigare sunt facute de public. Sa ne gandim la cei care au dat prima stire legata de moartea lui Michael Jackson, un site fara credibilitate, obscur. Au trecut minute bune pana sa se confirme stirea". Nuanta asupra careia trebuie sa insistam este reprezentata de faptul ca editorialistul roman teoretizeaza tot conditia jurnalistului occidental. In presa romaneasca, dupa cum vom incerca sa aratam in cele ce urmeaza, urgentele autoreferentiale provin din alte zone de sens, de mult depasite in mediul international.

Pe fondul diferentierii intre a informa, a comunica si a anima despre care vorbea Michel Mathien (5) o reevaluare a statutului jurnalistului se impune atat la nivel international, cat si la nivel national. Ceea ce diferentiaza cele doua campuri de dezbatere este accentul pus pe diversele aspecte ale conditiei jurnalistului in contemporaneitate. In timp ce in tarile cu traditie si cu scoala jurnalistica dezbaterile se duc pe calitatea informarii, pe delimitarea profesiei de jurnalist, pe rezistenta/ adaptarea la noile realitati tehnologice, in Romania dezbaterile sunt/ par inca fundamental etice.

Dileme ale statutului jurnalistului relevate in presa din Romania

In Romania, dezbaterile privind statutul jurnalistului sunt, am zice, paradoxale. Pe de o parte, se admite in majoritate ca este nevoie de crearea si implementarea unui cod, a unui set de reguli, pe de alta parte se respinge atat reglementarea cat si autoreglementarea. Chiar si faptul, observat si de alti cercetatori, ca jurnalistii sunt organizati in foarte multe asociatii, confrerii etc. denota nu doar absenta unei minime solidaritati, dar si imposibilitatea de a raspunde unui singur cod. Acomodarea mijloacelor si canalelor specifice mass-media traditionale la noile entitati paraprofesionale si la noile tehnologii reprezinta o tema accidentala, tangentiala, si nu o preocupare urgenta si programatica.

O tema recurenta in dezbaterile care au in centru mass-media din Romania este statutul jurnalistului, chiar al institutiei de presa, mize de negociere care dau sensuri autohtone "artei de a informa", sintagma sub care am initiat acest studiu. Acest statut nu are o imagine coerenta nici la nivelul producatorilor, al jurnalistilor insisi, nici la nivelul receptorilor sau al altor parteneri sociali.

Jurnalistii romani par sa accepte problema propriului statut. Cu toate acestea, in referirile la problemele interne ale presei, se mentin enunturile generalizante, structurile verbale impersonale si se subliniaza in repetate randuri nevoia conservarii independentei actului jurnalistic, dar, in acelasi timp, jurnalistul ca free-lancer, de pilda, este o entitate profesionala inca in faza incipienta, chiar aproape necunoscuta. Referirile la calitatea informationala, la problemele deontologice concrete si la interpretarea umorala a sintagmei "libertatea de exprimare" sunt sporadice, fara impact major si pastrate la un nivel de obiectiv general, ca pur deziderat teoretic. Pe acest fond, al intelegerii propriilor valori si propriului profil, mass-media preiau mecanic si tensiunile si provocarile "jurnalismului cetatenesc", aparuta in Romania doar in virtutea principiului globalizarii. Nici mass-media, nici partenerii lor sociali nu au traversat etapa obtinerii si evaluarii efectelor informatiei la nivel macrosocial.

Fara indoiala, comunicarea mediatica postdecembrista a suportat si suporta presiuni dinspre toate domeniile vietii publice. Prin urmare si firesc, una dintre preocuparile majore ale presei a fost sa-si argumenteze si sa-si conserve relativa independenta, fara a se defini categoric problemele de continut ale acestei independente.

In studiul de fata, ne-am oprit asupra textelor de opinie care au ca subiect presa si ne-am focalizat pe textele a doi dintre cei mai vizibili lideri de opinie din presa romaneasca postdecembrista, Ion Cristoiu si Cristian Tudor Popescu si, de asemenea, am inserat si opinia exprimata public in rubrica sa de catre unul dintre principalii proprietari mass-media din Romania, Dinu Patriciu. Cei doi gazetari reprezinta si doua dintre personalitatile care au imprimat o directie de evolutie presei romanesti posttotalitare. Ion Cristoiu este cel de la care se revendica presa tabloida, desi el insusi nusi recunoaste acest rol. Cristoiu (6) defineste presa libera ca pe o institutie asupra careia "nu se exercita presiune administrativa". Editorialistul elimina dintre factorii de presiune directa asupra presei surse-cheie: "Alte presiuni--economica, morala, chiar criminala--nu tin de libertatea presei ca esenta a sistemului democratic".

O atentie deosebita construirii identitatii profesionale a jurnalistului si a pozitionarii presei in societate o acorda jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Acesta a intrat in presa imediat dupa 1989, la cotidianul "Adevarul". Apoi, in 2007, a creat cotidianul quality "Gandul", unde publica in prezent editoriale. De asemenea, Cristian Tudor Popescu este votat cu consecventa de public drept jurnalistul cu cel mai inalt grad de credibilitate, iar in breasla este recunoscut drept cel mai important reper profesional.

Jurnalistul a urmarit si a evocat cu consecventa evolutia profesiei de jurnalist dupa 1989. In 2009, insa, interventiile sale pe aceasta tema au fost mai numeroase si mai substantiale. In opinia acestuia, meseria de jurnalist trebuie sa derive dintr-un fond etic si sa se coordoneze dupa cele mai inalte repere morale contemporane (7): "Jurnalismul e vazut ca o meserie deosebita, nobila. Ziaristul are panache etic, e considerat un justitiar, o putere in stat, poate prima". Editorialistul subliniaza nevoia de racordare atat a jurnalistului, cat si a publicului la valorile occidentale. Presa trebuie sa fie mijloc de informare, nu actor social investit cu un rol interventionist sau decizional, partenerul sau principal in acest proces fiind publicul: "A informa inseamna a livra cetateanului opinii ale unor comentatori, alaturi de informatii corecte. Rolul presei este acela de a-i arata cetateanului cum sta. Decizia ii apartine cetateanului. O exagerare intalnita in ultimii ani este convingerea ca <<presa>> este cea care face ordine, care <<da afara>> un ministru, care <<face ordine>> in tara. Nu acesta este rolul presei! Ci sa informeze complet si rapid publicul, pentru ca acesta sa decida in cunostinta de cauza" (8). In aceeasi directie, merge si interventia lui Dinu Patriciu, unul dintre proprietarii de presa din Romania. Acesta, ca si editorialistul Cristian Tudor Popescu, isi afirma optiunea pentru presa de informatie, pe principiul "content factory", atat ca o modalitate de definire a identitatii profesionale, dar si ca o modalitate de supravietuire a institutiei de presa in competitia cu "jurnalismul cetatenesc" si cu noile media. Cu o alta ocazie, editorialistul sublinia puterea pe care o are presa in a monitoriza institutiile Presedintiei, Guvernului etc.: "La intrebarea <<Cine va mai fi Opozitia, daca PSD plus PD-L fac impreuna peste 70% in Parlament?>> raspundeam acum doua luni: presa, impreuna cu societatea civila, cu sindicatele si, in ultima instanta, cu cetatenii care vor iesi in strada. Pana acum, asa a fost: presa romana, cu toate bubele ei frumos colorate si groaznic mirositoare, care ma aduc uneori si pe mine la disperare, nu a lasat totusi sa treaca netaxate gafele crunte ale noii puteri supermajoritare" (9).

Dincolo de functia de highlighting (10) pe care o are si trebuie s-o aiba presa, Cristian Tudor Popescu aprofundeaza, pentru prima data sistematic si aplicat, probleme majore de etica. Adoptand si cultivand la randul sau un limbaj trivial, editorialistul expune reversul noului curent al jurnalismului cetatenesc, noua deschidere imposibil de controlat pe care o ofera new media. Buna parte dintre jurnalisti isi extind activitatea si in ceea ce se numeste blogosfera, extindere care pare sa functioneze in afara oricarei reglementari: "Ma simt prost, adica ma simt jenat, mi-e rusine ca ma numesc gazetar in Romania, stimati cretini ai netului. Si asta pentru ca nu sunteti nici mai prosti, nici mai lipsiti de caracter decat multi, din ce in ce mai multi, dintre colegii mei de breasla--gurnalistii. [...] Un cretinet, altfel jurnalist cu functie, sloboade pe blog un puhoi de vulgaritati noroioase, injuraturi, insulte, obscenitati, intre care cele mai putin fetide sunt fa! si hai sictir!, la adresa ministrului Turismului [...] Asa arata jurnalismul in care inca mai lucrez, la 19 ani dupa ce am crezut ca intru intr-o nobila ghilda, ruda de sange cu scriitorii, cu literatura: condeieri schilozi ai prostiei oarbe laolalta cu moralistii de bordel, sub privirile scanteind de inteligenta si cultura ale madmuzelelor de presa" (11).

In scopul crearii unui cod deontologic unic, Centrul pentru Jurnalism Independent, Agentia de Monitorizare a presei si Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie au realizat un proiect finantat de World Learning, intitulat "Media ca serviciu public--program de advocacy pentru promovarea transparentei proprietatii si surselor de finantare ca si a responsabilitatii presei". Una dintre etapele acestui proiect a fost un studiu in care s-a analizat in primul rand cantitativ, cu mijloace sociologice, felul in care presa este reflectata in presa. Studiul s-a desfasurat in perioada octombrie-decembrie 2006, iar una dintre finalitati a fost elaborarea Codului Deontologic Unic.

Studiul a monitorizat mai ales referirile care au avut loc in presa elitista, culturala: "Dilema", "22". Cercetarile au relevat faptul ca saptamanalele au criticat: "superficialitatea comentariilor unor analisti, elaborarea unor programe TV, practica preponderenta de a scoate in evidenta senzationalul si <<mahalagismul>>, forma senzationala [sic!] care s-a aplicat relatarilor despre migratia romanilor, falsificarea realitatii, felul cum se relateaza despre romi, <<relativa tacere>> a presei la promovarea unor legi <<dubioase>>" (12).

In aceeasi perioada, Revista "22" atragea atentia asupra crizei de identitate a mass-media, si, acelasi timp, critica "dezinformarea, neprofesionalismul unor posturi TV <<specializate in grosolanii>>". In acelasi sens, "Dilema veche" (septembrie) continua tema acuzand "lamentabila lejeritate" de a scrie orice, programele TV, lipsa de responsabilitate sociala a mass media, lipsa de reactie a mass media la "stiri importante". Tot in septembrie, Revista "22" pune in legatura problemele deontologice si profesionale ale jurnalismului cu absenta unui program educational la nivel national.

Studiul concluzioneaza: "Lipsa de profesionalism a presei s-a regasit din plin in modul in care presa a reflectat tema deconspirarii jurnalistilor:

--subiectul a fost adeseori slab documentat, multi jurnalisti au demonstrat ca nu stapanesc deloc subiectul; s-au facut confuzii grave intre dosarul de urmarit si dosarul de colaborator;

--s-au lansat acuzatii fara probe, care au fost sanctionate rapid de persoanele acuzate, dar si de alte ziare;

--nu au fost respectat norme deontologice elementare (citarea corecta a surselor, verificarea informatiilor, publicarea opiniei partii adverse)

Acest subiect a demonstrat cat de nepregatita este presa romana pentru a trata exhaustiv, coerent si consistent un astfel de subiect, de major interes public. Obisnuiti cu abordarile superficiale, senzationaliste, minimale si care se opresc la relatarea faptelor evidente, jurnalistii au ratat ocazia de a face pasul inainte (din punct de vedere profesional) si a transforma acest subiect in ceea ce ar trebui sa fie: amorsa unei dezbateri publice de substanta, care sa implice cat mai multe unghiuri, cat mai multe "voci" si cat mai multa expertiza (...). Prin lipsa de profesionalism a unora dintre ziaristii care au relatat despre subiect, chiar si rolul minimal de informare a fost periclitat, consumatorii de media primind adesea informatii trunchiate, scose din context sau pur si simplu incorecte" (p. 48).

Revistele monitorizare in vederea studiului se adreseaza unui public elitist, aflat in consonanta cu ideile promovate de cele doua publicatii. In cotidiene, dupa cum am incercat sa aratam, discutia preia mai multe nuante si pune accentul si pe probleme de context.

La ora actuala, in Romania, nu exista un dialog coerent intre mediile elitiste si mediile deschise ale informatiei, dupa cum profilul si rolul mass-media reprezinta in continuare zone deschise interpretarilor abuzive.

Note

(1) Nobre-Correia, Jose-Manuel--"Journalisme: une certaine mort annoncee ...", in "Communication et langages", 2006, Volume 147, Numero 1, pp. 15-24, http://www.persee.fr

(2) Moorcraft, Paul, Taylor, Philip M.--"War watchdogs or lapdogs?" in "British Journalism Review" 2007; http://bjr.sagepub.com/cgi/ content/abstract/18/4/39, pp. 39-40

(3) Nobre-Correia, idem, p. 18.

(4) "Gandul", Miercuri, 12 August 2009, ora 21:22.

(5) Mathien, Michel--"Le journalisme professionnel face aux mutations de l'information et de la communication: deroute des valeurs ou reaction?", "Quaderni", 1998, Volume 37, Numero 1, pp. 11--42, http://www.persee.fr

(6) "Gandul", Miercuri, 12 August 2009, ora 17:30.

(7) "Gandul", "De la secera si ciocan la amoeba laptop", 12 ianuarie 2010.

(8) "Gandul", Miercuri, 12 August 2009, ora 21:22.

(9) "Presa--primul cobai", in "Gandul", 16 martie 2009

(10) Paul Moorcraft si Philip M. Taylor in studiul lor, "War watchdogs or lapdogs?" identificau evidentierea problemelor drept rolul esential al presei: "The media were highlighting (s.n., X.N.) dilemmas"

(11) "Cretineti si gurnalisti", in "Gandul", 11 martie 2009.

(12) "Dilema veche", august, 2006.
COPYRIGHT 2009 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2009 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:STUDII MEDIA
Author:Negrea, Xenia
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Jul 1, 2009
Words:2366
Previous Article:Biserial correlation coefficient. Applicative program.
Next Article:The comprehension of announced and written TV news.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2020 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters