Printer Friendly

Geneza liberalismului din Romania.

Procesul formarii partidelor politice si alcatuirea sistemelor politice au fost conditionate de modul in care s-au format natiunile si statele burgheze.

Secolul al XIX-lea, denumit secolul nationalitatilor a cuprins lupta popoarelor pentru afirmarea natiunilor si a statului national constitutional, precum si a regimului parlamentar.

Referindu-se la importanta pe care doctrina liberala a exercitat-o asupra luptei nationale Stefan Zeletin aprecia "In orice colt al lumii, orice popor care a luptat sau lupta pentru neatarnarea nationala sau se afla in asa zisa "era de regenerare", gaseste in ideologia liberala un neistovit mijloc de imbarbatare. Astfel, liberalismul ramane in varsta fiecarui popor ceea ce este tineretea in varsta unui individ: o era de avant, de entuziasm, de incredere senina si lupta viguroasa impotriva oricarei impilari" (1).

Momentul national ocupa un loc important in dezvoltarea social-politica a popoarelor in istoria moderna si contemporana. Romanii aflati la confluenta celor trei imperii vecine (Rusia, Austria, Turcia) au luptat pentru a-si realiza liberi legislatia necesara modernizarii societatii, de a situa cerintele romanesti pe registrul superior al stadiului de dezvoltare europeana.

Inceputurile vietii constitutionale romanesti pot fi gasite intr-un proiect de constitutie aristodemocratica de la 1802, inspirat de ideile revolutiei franceze din 1789, in care boierimea mica se pronunta pentru o republica aristocratica, unde sa existe o consultare si colaborare a "norodului deplin" (2).

In perioada 1802-1822 aceste idei si principii reformator constitutionale organizarea si conducerea statului pe principii moderne, inlaturarea fenomenelor de instabilitate economica si politica, asigurarea drepturilor omului si a libertatilor politice, afirmarea personalitatii umane incep sa se contureze tot mai mult, pentru ca dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu ele sa fie inscrise in Constitutia Carvunarilor, elaborata de boierimea mica si mijlocie din Moldova, in frunte cu Ionica Tautu la 13 septembrie 1822 (3). A.D. Xenopol autorul descoperirii textului original al Constitutiei a numit-o "cea dintai manifestare politica a cugetarii liberale" si "cea dintai intrupare a unei gandiri constitutionale in tarile romane" (4) iar D.V. Barnoschi a caracterizat-o ca "acea origine a cugetarii democratice" sau "cea dintai incercare de a da consistenta tendintelor liberale ale firei romanilor si principiilor democratice dominante in lumea intreaga" (5), influentata de spiritul revolutiei franceze. Constitutia Carvunarilor cuprindea principiile de baza al doctrinei constitutionale din Europa, aplicata la conditiile concrete din Moldova.

Pentru prima oara erau inserate intr-un document toate elementele componente ale libertatii politice; dreptul de a alege care era acordat intregii natiunii constiente, dupa cum rezulta din articolele 20, 48, 51 si 60; dreptul de a ocupa functii publice era acordat tuturor cetatenilor liberi, dupa meritul fiecaruia (art. 12, 37, 39, 46, 51, 72); Sfatul obstesc, reprezentanta nationala suverana avea misiunea de a face legi, a controla guvernul si aseza impozite (art. 20, 21, 38, 40, 45, 54); independenta magistraturii; libertatea presei. Singurul element al libertatii politice care nu a fost mentionat in constitutie a fost libertatea intrunirilor.

In aceasta perioada incep sa se faca cunoscute, tot mai mult, ideile democratice si liberale, ele fiind vehiculate de diferite grupari boieresti si de burghezia in formare pentru crearea unor noi institutii politice in concordanta cu cerintele progresului istoric. Cu privire la reorganizarea societatii romanesti se contureaza doua curente: conservatorismul, care era sustinut de marea boierime si care actiona pentru pastrarea institutiilor si a privilegiilor feudale si instaurarea unui regim politic oligarhic si liberalismul sustinut de mica boierime si de burghezia in formare care milita pentru desfiintarea institutiilor politice feudale moderne constituind grupari corespunzatoare intereselor si cauzei lor politice. "Sunt in tara noastra doua tabere de oameni, scria "Curierul Principatelor Unite"--acei ai trecutului care reprezinta sistemul vechi de ocarmuire si altii, oamenii progresului reprezentand idei de libertate si demnitate" (6).

Spiritul liberal, legat de ideea de reforma, de inlaturare a relatiilor feudale, se afirma prin confruntarea cu spiritul conservator mai ales dupa pacea de la Adrianopol din 1829 care inlatura monopolul otoman permitand principatelor romane sa intre in circuitul relatiilor internationale dominate de burghezie. Produsele manufacturate occidentale care au invadat piata romaneasca, fara a fi dezlantuit "o revolutie sociala", au contribuit, in schimb, la consolidarea economiei banesti si deci a spiritului liberal (7). Desfiintarea barierelor vamale dintre Moldova si Tara Romaneasca in preajma revolutiei de la 1848 a dus la dezvoltarea pietei interne, si implicit la consolidarea ideologiei burgheze si inclusiv a liberalismului economic. Circulatia libera a ideilor politice permitea recrutarea de aderenti si partizani, in functie de masura in care recunosc in ele propriile lor aspiratii si interese. Oamenii politici se grupeaza in jurul unor principii, al unor idealuri social-economice si culturale, in vederea elaborarii de solutii de adaptare a societatii la noile necesitati ale dezvoltarii economice.

Liberalizarea schimbului de marfuri de dupa 1829 a dus la cresterea fortei economice a marilor proprietari, care isi manifestau tot mai mult dorinta de a participa la conducerea statului. Astfel, prin Regulamentele Organice de la 1831-1832, marea boierime preia initiativa reformatoare a micii boierimi, in scopul de a opri si intarzia accesul acesteia spre puterea politica. Cresterea rolului boierimii mari in viata sociala si de stat reflectate prin compunerea Adunarii obstesti numai din boieri, scutirea boierilor si a clerului de dari, asigurarea drepturilor boierilor asupra mosiilor si in raporturile cu clacasii erau principii conservatoare care se regaseau pregnant in schimbarile institutionale introduse prin Regulamentele Organice.

Organizarea statului pe baza principiului separarii puterii publice, crearea unor institutii politice pe baza unor norme si principii moderne, imbunatatirea activitatii administrative, sociale si judiciare, largirea pietei interne si crearea premiselor pentru formarea unei piete nationale, reorganizarea scolilor si a institutiilor sociale au contribuit la cristalizarea si dezvoltarea curentului liberal in Principatele Romane.

Un asemenea sistem parlamentar embrionar (8) cele doua Adunari Obstesti de la Iasi si Bucuresti, limitat doar la categoria boierilor, permitea nasterea unei opozitii organizate in sanul unei institutii legal constituita, fenomen cu totul nou si concordant cu spiritul liberal, aparut in viata politica romaneasca in epoca regulamentara si cunoscut sub numele de partida sau partidul national.

Partida nationala a aparut intr-o forma incipienta insa din anii redactarii regulamentelor organice, sub ocupatie tarista, avand in componenta ei doua tendinte: una conservatoare, iar alta liberala, care era nemultumita de consacrarea unui regim social politic bazat pe privilegiu, amandoua in schimb preocupate de apararea autonomiei statale (9).

Liberalismul se afirma in societatea romaneasca cu o vigoare deosebita datorita unui grup de oameni politici ale caror conceptii se bucurau de o puternica adeziune populara, cei mai multi dintre ei recunoscanduse printr-o intensa activitate in timpul revolutiilor de la 1848. In perioada regulamentara au aparut si s-au dezvoltat societati politice secrete, grupuri conspirative, societati culturale ("Societatea Filarmonica", "Asociatia literara a Romaniei", "Societatea studentilor romani din Paris", "Fratia") care au elaborat si raspandit programe de lupta pentru emanciparea economica, politica si culturala a tarilor romane, au dezvoltat o importanta activitate publicistica, punand bazele presei politice si culturale romanesti. Aceste societati culturale, literare si politice, care activau legal sau conspirativ, au contribuit la accentuarea spiritului critic, la aprofundarea si asimilarea ideilor moderne de organizare a statului si societatii, la propagarea ideilor nationale si liberale nu numai in cercurile politice, ci si in randul unor categorii sociale legate de activitatea productiva. In aceste asociatii si cercuri cultural-politice in unele cluburi care ajunsesera sa functioneze chiar public, au avut loc dezbateri asupra celor mai arzatoare chestiuni nationale s-au formulat proiecte-program ca cele din 1839 (10) si 1840 (11) care reprezinta un moment de maturizare politica a societatii romanesti ceea a ce a dus la necesitatea concretizarii acestor fruntasi opozitionisti intr-o grupare politica. Nicolae Balcescu considera ca evenimentele de la 1840 au fost pregatite de o partida nationala care era reprezentata de un grup de oameni care actionau pentru solutionarea unor obiective politice de importanta majora.

Pentru cristalizarea dar mai ales popularizarea principiilor moderne de organizare a statului si societatii, o importanta deosebita a avut-o revolutia de la 1848 care aduce la lumina, pe langa prima intruchipare a ideilor liberale si egalitare, si pe aceea ce parea a fi indisolubil legata de ele, dar care ramasese de cele mai multe ori uitata, anume imbunatatirea clasei taranilor, prin masura cea mai radicala a improprietaririi.

Proclamatia de la Izlaz din 9/21 iunie 1848 prin continutul sau social-politic atesta intrarea tarilor romane in randul natiunilor civilizate ale Europei (12). Programul revolutionar a reprezentat baza luptei pentru unitate nationala si reorganizare social-politica, principiile revolutiei pasoptiste contribuind la formarea constiintei politice in randul maselor populare.

Procesul constituirii grupurilor politice este legat de perioada formarii statului national roman, de lupta nemijlocita pentru Unire. Grupurile politice existente in intreaga perioada a formarii statului national au fost: conservatorii, conservatorii moderati si liberalii de diverse nuante (moderati, democrati, radicali). Fortele politice antrenate in miscarea unionista, liberalii si parte dintre conservatorii moderati se constituie in partida unionista, organism social politic ce milita pentru unire. Fortele reactionare, potrivnice unirii au format partida antiunionista.

Partida unionista cuprinzand in randurile sale grupari democrat revolutionare, burghezoliberale moderate si radicale, reprezentanti ai micii boierimi liberale si ai acelei parti a marii boierimi care se pronunta pentru unire avea sprijinul entuziast al maselor populare, care isi legau de unire sperantele lor indreptate spre o viata mai buna si mai dreapta. Emanoil Chinezu, contemporan cu evenimentele, scria ca "liberalii radicali si democrati turburau societatea" apeland la "poporul din clasele inferioare, tabaci si alti meseriasi din Bucuresti si din tara" pentru realizarea visului de veacuri al poporului roman, Unirea (13).

Realizarea Unirii la (24) ianuarie 1859 a avut ca suport politic--ideologic liberalismul, desi acesta inca nu se cristalizase intr-o doctrina de sine statatoare si mai ales nu era grefata pe existenta si actiunea unui partid politic. O data cu implinirea acestui major act, inceta si existenta partidei nationale, gruparile politice refacandu-se in functie de doctrina si interesele social-economice ale aderentilor lor. Conturarea unor forte politice si guvernarea in concordanta cu opiniile acestora a fost una dintre cuceririle importante ale noului regim instalat odata cu constituirea statului national. Din acest moment se deschidea o noua epoca in istoria politica a Romaniei, aceea a guvernarii cu concursul partidelor politice.

In timpul domniei lui Al. I. Cuza in structura politica au existat, pe de o parte "vechiul partid conservator" mostenitor al privilegiilor, al traditiilor regulamentare, iar pe de alta parte "partidul cel nou liberal" care actiona in numele natiunii, cerea pentru aceasta "egalitatea inaintea legilor, a meritului si dreptatii" (14). Epoca lui Cuza se caracterizeaza astfel prin existenta a numeroase fractiuni politice in sanul celor doua mari curente, liberal si conservator. Se simtea tot mai mult necesitatea construirii unui larg front liberal, capabil sa reuneasca toate nuantele si sa se opuna cu sorti de izbanda conservatorilor. Lupta dintre liberalism si conservatorism se baza pe interese sociale si ideologice profund deosebite, uneori ireconciliabile.

Regimul politic de esenta liberala instaurat prin Constitutia din 1866 a creat un nou cadru pentru afirmarea ideilor si programelor de reforme prin confruntarea dintre liberalism si conservatorism. Constitutia din 1866 prevedea si garanta cele mai importante si fundamentale libertati ale cetateanului. Astfel, in titlul II "Despre drepturilor romanilor", art. 5 prevedea: "Romanii se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, libertatea de asociere" etc. (15) Ea impunea astfel societatii un mecanism politic capabil de autoreglare, de deschidere treptata spre masele populare sustinute de presa si de reuniuni politice in raport cu gradul acestora de dezvoltare economica si maturizare politica si intelectuala. Lupta pentru a ajunge la guvernare a determinat unificarea gruparilor politice liberale si conservatoare in partide moderne puternice care sa poata sa-si puna in aplicare programele.

Crearea Partidului National Liberal

Constituirea unui partid politic din toate fractiunile liberale (radicali, moderati, centristi, fractionisti) era rezultatul unui proces indelungat de clarificare programatica, dar si din necesitatea combaterii in comun a adversarilor politici, pentru a ajunge la putere. In perioada guvernarii conservatoare din 1871 pana in 1876 gruparile liberale siau intensificat activitatea in directia constituirii de structuri organizatorice in cele mai importante orase ale tarii. Astfel, radicalii infiinteaza la 25 sept. 1871, Clubul Uniunea liberala din Bucuresti. Cluburi similare au fost create ulterior si in orasele: Ploiesti, Craiova, Pitesti, Giurgiu, Galati, Braila si Dorohoi, ceea ce permitea liberalilor radicali sa propuna la 29 aprilie 1872 unirea oamenilor politici de aceeasi convingere intr-o Uniune liberala (16).

Alegerile parlamentare din 1875 au constituit un moment decisiv in cadru actiunii de unificare a gruparilor liberale, in vederea inlaturarii guvernului conservator. Nereusind sa-si asigure o preponderenta in corpurile legiuitoare raman in opozitie concentranduse in vederea realizarii unui partid politic puternic. La 24 mai 1875, fruntasi ai diferitelor formatiuni politice--I.C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, G. Vernescu, A.G. Golescu, revenit si el in sanul curentului liberal, carora li se adauga si conservatorul disident M.C. Epureanu--faceau legamant sa actioneze laolalta pentru triumful principiilor liberale (17). Ei fac si pasul decisiv pecetluind alianta parlamentara printr-o reuniune tinuta in casa din strada Ene, proprietatea maiorului englez Lakeman, stabilit definitiv in Romania si cunoscut sub numele de Mazar-pasa, hotarand constituirea Partidului National Liberal (18). La 4 iunie 1875, ziarul "Alegatorul liber" publica programul partidului care cuprindea o serie de principii social economice si politice (19), iar o zi mai tarziu, la 5 iunie 1875, "Romanul" publica lista cu numele celor 25 de membri constituiti in Comitetul coordonator care era organul conducator al partidului: V. Avramescu, D. Berindei, Pana Buescu, I.C. Bratianu, D. Bratianu, dr. Nae Calinderu, Dimitrie Cariagdi, I. Campineanu, M.C. Epureanu, N. Fleva, M. Kogalniceanu, Al. Lupescu, C. Noeu, Remus Opran, Pache Protopopescu, C.A. Rosetii, E. Statescu, D.A. Sturdza, George Vernescu, M. Ferichide, Ion Ghica, A.G. Golescu, D. Giani. Desi cuprindea toate nuantele, Partidul National Liberal se baza in primul rand pe un puternic nucleu radical, pe organizatiile si structurile formate anterior de C.A. Rosetti si I.C. Bratianu (20).

Infiintarea Partidului National Liberal a constituit un moment important pentru evolutia pe linia democratica a vietii politice romanesti, a doctrinei liberale. Intreaga dezvoltare a societatii romanesti pana la primul razboi mondial, dar si dupa aceea sa aflat sub influenta liberalismului.

O data constituit P.N.L. militeaza pentru aducerea la carma tarii a unui guvern de orientare politica liberala pentru a putea transpune in viata programul de guvernare care cuprindea: dreptul cetatenilor si al grupurilor sociale si politice de a-si exercita libertatile fundamentale, afirmarea legalitatii, sprijinirea corpurilor legiuitoare, politica externa pasnica bazata pe respectul tratatelor internationale, prin care sa se asigure independenta si neutralitatea tarii, ordine in economie si in finante, imbunatatirea soartei taranilor, protejarea comertului si industriei, apararea bisericii si consolidarea scolii, intarirea justitiei si dezvoltarea prin intermediul ei a respectului fata de lege, eliminarea ingerintei administrative si introducerea unei ordini de moralitate si probitate, organizarea judiciara a fortelor militare menite a apara hotarele si neutralitatea Romaniei (21). Liberalii propunandu-si sa lichideze stagnarea inregistrata in toate ramurile economice urmarind in principal stimularea "fortelor nationale interne" ale natiunii fiind promotorii "nationalismului economic" dupa conceptul "prin noi insine". Deviza liberalilor "prin noi insine", simboliza programul unei burghezii in plin progres de afirmare, constienta ca intarirea fortei sale politice depindea de consolidarea intregii economii, obiectiv realizabil, in primul rand, prin eforturi proprii. Deviza "prin noi insine" a fost exprimata inainte de 1877, iar dupa cucerirea independentei de stat, ea a devenit leitmotivul doctrinei liberale si o arma politica impotriva conserva torilor. Indreptandu-si atentia spre taranime, constatand starea materiala si morala deplorabila a acesteia, apreciau ca daca nu vor fi luate masuri economice energice in favoarea ei, Romania, care avusese de rezolvat "o chestiune rurala", va fi in curand confruntata cu "o chestiune sociala" (22).

Burghezia romana, constituita din segmente sociale eterogene si divizata sub aspectul intereselor economice, a facut ca nici doctrina sa politica liberala sa nu fie omogena. Cele doua nuante ale liberalismului aparute in 1848 si exprimate prin orientarea radical democrata si cea moderata se perpetueaza si vor fi transferate si in interiorul activitatii partidului.

In momentele grele pentru tara liberalii au stiut sa treaca peste disensiuni dandu-si mana pentru rezolvarea problemelor. Rolul decisiv al P.N.L. in obtinerea independentei tarii in 1877 a contribuit la intarirea pozitiilor partidului, in randurile sale inscriinduse numeroase elemente din toate straturile societatii, interesate in dezvoltarea economica a Romaniei. Partidul National Liberal a avut cea mai bogata activitate politica si legislativa in comparatie cu celelalte partide moderne din Romania, aflandu-se, si cel mai mult la guvernare. Liberalismul s-a preocupat de promovarea si realizarea unor drepturi si libertati democratice necesare atat afirmarii propriei sale clase-burghezia, dar si cerintelor impuse de noua dezvolatre sociala a tarii (23).

Din Partidul National-Liberal s-a desprins in noiembrie 1885, Partidul Liberal Democrat, condus de Dumitru Bratianu, care in perioada 1885-1888 a fost forta politica cea mai activa din opozitie, contribuind cel mai mult la caderea guvernului I.C. Bratianu. S-a destramat 1890 cand s-a unit din nou cu P.N.L. Nemultumit de conducerea lui I.C. Bratianu, George Vernescu infiinteaza la 10 ianuarie 1880 Partidul Liberalilor Sinceri care in 1884 s-a unit cu Partidul Conservator, formand Partidul Liberal-Conservator.

Tot din P.N.L. s-a constituit si Partidul Liberalilor Moderati in ianuarie 1878 dar care nu a avut aderenti si s-a unit cu conservatorii in 1884.

Ca si in cazul societatilor europene si in cea romaneasca, liberalismul a fost produsul dezvoltarii firesti a capitalismului si a clasei sale-burghezia, a luptei antifeudale initiate, organizate si conduse de catre aceasta.

Note

(1) Stefan Zeletin "Seoliberalismul", Bucuresti, 1927, p. 72.

(2) Angela Banciu, Istoria vietii constitutionale in Romania (1866-1991), Bucuresti, 1996, p. 22.

(3) Constitutia Carvunarilor din 13 septembrie 1822, Bucuresti 1898.

(4) A.D. Xenopol, Primul proiect de Constitutie a Moldovei din 1822. Originile partidului con-servator si a celui liberal, Bucuresti 1898, p. 45.

(5) D.V. Barnoschi, Originile democratiei romane, Carvunarii. Constitutia Moldovei de la 1822, Iasi, 1922, p. 295

(6) "Curierul Principatelor Unite" din 28 mai 1889.

(7) Stefan Zeletin, op. cit., p. 75.

(8) Istoria Parlamentului si a vietii parlamentare din Romania pana in 1918, Bucuresti, 1983, p. 26 si urm.

(9) Apostol Stan, Mircea Iosa, Liberalismul politic in Romania, Bucuresti, p. 47.

(10) A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice in Romania. De la origini pana in 1866, vol. I, 1-2, Bucuresti, 1910, p. 193.

(11) G. Jane, Miscarea revolutionara de la 1840 din Tara Romaneasca, preludiu al revolutiei de la 1848, in S. Balcescu, ed. II, Bucuresti, 1977, p. 139-219.

(12) Apostol Stan, Revolutia romana de la 1848. Solidaritate si unitate nationala, Bucuresti, 1987, p. 342-345.

(13) Emanoil Chinezu, Adevarul asupra caderei ministrului Bratianu sau liberalismul si istoria lui in Romania, Bucuresti, 1873, p. 313.

(14) Apostol Stan, Grupari si curente politice in Romania intre Unire si Independenta (1859-1877), Bucuresti, 1979, p. 53.

(15) "Monitorul Oficial", nr. 142 din 01 iulie 1866.

(16) Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit., p. 166.

(17) "Romanul" an XIX, 1975, p. 484, 487.

(18) Apostol Stan, op. cit., p. 410-411, Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit., p. 167.

(19) "Alegatorul liber", an. I, nr. 49, 1875, p. 1.

(20) Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit., p. 168.

(21) Ibidem, p. 174.

(22) I.C. Bratianu, Discursuri, scrisori, acte si docu-mente, vol. II, partea a I-a, Bucuresti, 1912, p. 115.

(23) A. Piturca, Doctrine politice--Liberalismul si conservatorismul, Craiova, 1997, p.132.
COPYRIGHT 2008 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2008 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:Istorie Politica
Author:Gherghe, Cosmin Lucian
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Apr 1, 2008
Words:3166
Previous Article:Great expectations from budgetary structures within local public organizations.
Next Article:Relatiile politico-diplomatice romano-italiene in perioada 1866-1880 in lumina documentelor diplomatice.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2021 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters