Printer Friendly

Daca astepti prea mult sa se intample ceva, nu se intampla nimic.

* Daca astepti prea mult sa se intample ceva, nu se intampla nimic

* Literatura proasta creeaza o critica de calitate.

* Daca tot n-ai castigat nici un premiu, de ce n-ai participat?!

* S a fii englez si sa ai si umor englezesc e o risipa.

* Trebuie sa saracim tara pentru a nu-i veni vreunui strain ideea sa ravneasca la averile noastre.

* Atunci cand cartea nu mai este perceputa ca un inceput, e sfarsitul.

* Politia romana foloseste clarvazatori miopi.

* Am trimis tuturor prietenilor cele mai bune urari; pe cele mai adevarate le-am pus intr-un sertar.

* Guvernul si-a dublat fondul de rezerva din fondul de rezerva bugetara de anul viitor.

* Moare padurea, murim si noi, dar noi murim inaintea padurii.

* Intr-o lume atat de incarcata de realism, nu poti sti cum este omul in realitate.

* Romanii sunt niste negri de un alb foarte greu de definit.

* Miliardarii romani isi ascund bogatia in spatele saraciei.

* Ne-am zis asa: daca mor, medicii raman fara pacienti.

* O femeie desteapta este mai periculoasa ca un barbat prost.

* Paradoxal, oricat de multi prosti ar muri, prostia ramane intreaga.

* Nestiind sa faci nimic, stai si te intrebi ce-ai face fara bani.

* Conducatorii cred ca trebuie sa se raporteze la nevoile proprii chiar si in public.

* Daca facem realitatea un vis, avem impresia ca putem transforma visele in realitate.

* Incepand din acest an, elevii vor fi promovati in functie de rezultatele parintilor.

* O viata intreaga, a tot injurat la comunisti; ca nu l-au primit intre ei.

* Ca sa nu se spuna ca mintim, vom folosi doar neadevaruri.

* Si prostii sunt oameni, dar unii nu sunt nici macar prosti.

* 99 % transpiratie si 1 % inspiratie nu mai reprezinta cheia succesului. Folosind 99% inspiratie si 1 % transpiratie, romanii consuma mult mai putina apa.

* Trebuie sa intindem o mana celor care solicita aderarea la Uniunea Europeana; sa ne dea ceva.

* Cine mai indrazneste sa creada ca ne aflam in fata unei prapastii sa faca un pas in fata!

* E greu de inteles cum un creier bolnav poate adaposti pasarele sanatoase.

* Cei cinci romani, care au plecat sa cucereasca Everestul, au ajuns la Bucuresti.

* Vindem haine "second hand", acum, si intr-o noua prezentare!

De la nimic, la 100%

Sau de la dadaism la paradoxism. Daca dadaismul a fost un curent literar si artistic, caracterizat prin negarea oricarui raport intre gandire si expresia artistica, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu, adica mai nimic, paradoxismul este o miscare internationala de avangarda in literatura, arta, filozofie, chiar si stiinta, bazata pe folosirea excesiva de antiteze, antinomii, contradictii, oximoroane, parabole, paradoxuri, in creatie, adica totul, in conditiile in care literaturacelor ce s-au autoclasiciyat in comunism si imediat dupa, formata din romane plicticoase sau monografii ale secundei, nu reprezinta decat apa de ploaie. Etimologic, paradoxismul e teoria si scoala de folosire excesiva a paradoxurilor in creatie.

Daca nimic, nimic ramane, din paradoxism, ca un curent artistic vizionar, de viitor, va ramane ceva. E un fel de evolutie, de la nenumarate feluri de a bea un pahar, la nenumarate feluri de bauturi; evolutia, de la atitudine, la substanta.

In comunism, s-a incercat un experiment literar cu science-fiction-ul, pentru a indeparta marile inteligente de adevarurile fundamentale ale dictaturii, pentru a da de lucru mintilor infierbantate de idei si pentru a le impinge intr-o lume a lor, imaginara, paralela cu mizeria si saracia. Sarbii, care nu au fost tinuti de I.B. Tito in saracie si ignoranta, nu au avut nevoie de supapa science-fiction-ului; ei erau consumatori de SF, nu aveau nevoie sa se autoexileze in propriile lor fantasme.

Spre deosebire de dadaismul antebelic si science-fiction-ul din comunism, paradoxismul este un fenomen surprinzator inventat de Florentin Smarandache, un american, originar de pe meleagurile valcene. Filonul paradoxist al acestui profesor, de la Universitatea New Mexico, a fost numit ultima avangarda literar-artistica a mileniului doi, dar, iata, acesta intra, cu mult mai mult succes in mileniul trei.

Scriitor si matematician, Florentin Smarandache a infiintat paradoxismul in 1980, cand inca era in Romania. El doreste "largirea sferei artistice prin elementele neartistice si prin elemente neartistice si prin experimente contradictorii; in special creatie in contra-timp, contra-sens". Intr-unul dintre manifestele sale paradoxistice, ne propune "deturnarea sensului, de la figurat la propriu, precum si interpretari contra-sens ale expresiilor si cliseelor lingvistice".

Daca tot ce creezi nou in cultura este paradoxal in sine, prin noutatea pe care o aduce, paradoxismul este cu atat mai paradoxal, prin scoaterea in fata a inteligentei. Inteligenta este starea de exceptie; nu prostia. Curentul a pornit ca un protest impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde cultura era manipulata de un singur grup si unde numai ideile membrilor acestuia contau, ceilalti neputand publica aproape nimic.

In aceste conditii restrictive, acesti "ceilalti" nu mai aveau alta sansa decat sa faca altceva, daca tot nu aveau astampar si voiau sa face ceva. Si au pornit sa faca o altfel de literatura sau sa faca in alt fel literatura existenta, sa nu se prinda cenzorii. Cum? Faceau literatura, prefacadu-se ca nu fac literatura; scriind, se prefaceau ca nu scriu nimic si nu deranjeaza prea mult. A aparut literatura-obiect. Zborul unei pasari era un "poem al naturii"; nu era nevoie sa fie scris, ci doar privit, fiind mai palpabil, mai perceptibil decat daca era asternut pe hartie. Pus pe hartie, zborul pasarii este un "poem artificial", deformat, rezultat printr-o traducere a observatului de catre observant; intr-o traducere, oricat de perfecta, se falsifica ceva. O masina uruind pe strada e un "poem citadin", taranii cosind reprezinta un "poem samanatorist", visul cu ochii deschisi este un "poem suprarealist", conversatia unor chinezi iti sugereaza un "poem latrist", discutiile alternative ale calatorilor dintr-o gara, pe diverse teme, un "poem postmodernist" etc.

In conditiile in care realitatea ne arata si azi o ordine mondiala, dezordinea, nu poti protesta decat prin tacere mormantala. Cum dezordinea trebuie reflectata si ea prin ceva, aceasta nu poate fi reflectata decat prin contradictii. Paradoxismul se bazeaza pe contradictii. In orice societate, omul e obligat sa duca o viata dubla; una suprareala, oficiala, propagata pe sistemul politic, si una reala, promulgata prin intermediul presei sau bunului simt propriu. Care viata e fericita si care mizerabila e un lucru discutabil la infinit.

Daca ordinea se refera la lucrurile puse frumos, la locul lor, dezordinea paradoxistica nu se refera neaparat la lucrurile puse urat, ci la cele puse altfel. Cand nu mai ai nici o solutie, esti nevoit sa folosesti substanta in stare pura; substanta cenusie. Dezordinea nu vine de sus, de la organele superioare de partid si de stat, ci de la etajele superioare ale gandirii. Gandul e cel mai curat lucru murdar.

Creatia poate fi luata in deriziune si chiar este luata in deriziune, in sens invers, sincretic, iar bancurile, indiferent de epoca, reprezinta o repsiratie intelectuala curata, proaspata, o superba sursa de inspiratie. "Non"-ul si "Anti"-ul din manifestele paradoxiste au un caracter creativ, nicidecum nihilist.

Daca e sa ne referim doar la paradoxismul in limba romana, pe langa antologiile lui internationale, Florentin Smarandache editeaza si revista "Paradoxism", nefiind singur in demersul sau. Trecerea de la paradox la paradoxism a fost descrisa foarte documentat de Titu Popescu, in "Estetica Paradoxismului" (1994), carte clasica a miscarii, sau de Ion Soare, in "Paradoxism si Postmodernism". Ion Rotaru, Gheorghe Niculescu, M. Barbu, si chiar Nicolae Manolescu sunt doar alti cativa, care s-au aplecat asupra acestui fenomen. In decursul a 20 de ani de existenta a paradoxismului, s-au publicat 25 de carti si peste 200 de comentarii (articole, recenzii, note), plus 4 antologii internationale, cuprinzand circa 300 de scriitori de pe Glob, cu texte in diverse limbi.

Paradoxismului nu i-a premers nimic asemanator. Pornindu-se de la politic si social, s-a trecut, treptat, la literatura, arta, filozofie, stiinta, chiar si la noi proceduri, metode si algoritmi de creatie. Desi a aparut in conditiile in care totul era pe dos in Romania, inainte de 1989, acest curent nu promoveaza nonsensul, cum isi propunea dadaismul, ci impinge sensul pana la limite nebanuite si nebanuibile. Prin aceasta, e mai mult decat actual; si acum, lucrurile sunt tot pe dos si se preconizeaza ca asa vor ramane. Cand prezentul e croit prost, e usor de anticipat cum vor evolua lucrurile. Si din cauza asta, paradoxismul are un viitor, evoluand pe platforma dezordinii unui prezent alunecos.

"Autograf", No 4/2005, Craiova

Victor MARTIN (Romania)
COPYRIGHT 2006 Paradoxist Literary Association
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2006 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Author:Martin, Victor
Publication:Paradoxism
Date:Jan 1, 2006
Words:1377
Previous Article:Ansamblul verbo-iconic in literatura paradoxista.
Next Article:Onorata asistenta.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2020 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters