Printer Friendly

Convergenta, divergenta si schimbare culturala in sfera problemelor economice si politice globale.

Introducere

In acest nou mileniu, putini directori isi permit sa inchida un ochi in fata oportunitatilor oferite de mediul de afaceri la nivel mondial. Directorii japonezi din industria constructoare de automobile monitorizeaza cu atentie ceea ce pun la cale concurentii lor europeni si coreeni pentru a obtine o <<bucata>> mai mare din piata auto chineza. Directorii studiourilor de film de la Hollywood trebuie sa cantareasca puterea de atractie a unui film costisitor in Europa si Asia la fel de mult ca si Statele Unite inaintea unui angajament ferm. Vantul globalizarii a largit mentalitatea directorilor, a extins zona de influenta geografica a firmelor si a inghiontit cercetarea in domeniul problemelor internationale inspre noi traiectorii.

O problematica de o importanta teoretica considerabila priveste schimbarile culturale si transformarile care au loc in diferite parti ale lumii. De fapt, de la studiul de reper al lui Haire et al. (1966) si publicarea cartii Industrialism and Industrial Man de catre Kerr et al. (1960), cercetatorii au continuat sa caute asemanari in credintele si atitudinile specifice culturii in diverse aspecte ale atitudinilor si comportamentelor legate de munca, modele de consum si altele asemenea. In cazul in care culturile mai multor locatii ale lumii sunt intr-adevar convergente, practicile legate de problemele internationale ar deveni intradevar din ce in ce mai asemanatoare.

Practicile afacerilor standard, fara cultura, ar apare in cele din urma, iar ineficienta si complexitatile asociate cu convingerile si practicile divergente din epoca trecuta ar disparea. In urmatoarea sectiune vom analiza dovezile pe aceasta tema si vom concluziona ca o astfel de perspectiva referitoare la convergenta diferitelor practici internationale este prea optimista.

Evolutia globalizarii

Globalizarea se refera la o "interdependenta economica in crestere in randul tarilor, asa cum este reflectat in fluxul transfrontalier crescator al celor trei tipuri de entitati: bunuri si servicii, capital si know-how (Govindarajan si Gupta, 2001, 4). Putini vorbeau de "economia mondiala" acum 25 de ani, iar termenul prevalent era "comert international" (Drucker, 1995). Cu toate acestea, astazi, comertul international a culminat cu aparitia unei economii globale, constand in fluxuri de informatii, tehnologie, bani si oameni si se desfasoara prin intermediul organizatiilor internationale guvernamentale, cum ar fi Acordul Nord American de Comert Liber (NAFTA) si Comunitatea Europeana; organizatii mondiale precum Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO); companii multinationale (CMN) si aliante transfrontaliere sub forma de joint venture, fuziuni internationale si achizitii. Aceste inter-relatii au sporit participarea in economia mondiala si au devenit un element-cheie pentru cresterea economica si prosperitate (Drucker, 1995, 153).

Totusi, globalizarea nu este lipsita de remuscarile si nemultumirile sale. O imagine vie asociata cu summit-urile G8 o reprezinta protestele aprinse impotriva globalizarii in mai multe parti ale lumii, asa cum este aratat la televiziune si raportat in mass-media populara. Opozitia puternica fata de globalizare provine de obicei din partea tarilor in curs de dezvoltare care au fost afectate de efectele destabilizatoare ale globalizarii, dar in ultimul timp, am vazut, de asemenea, dezbateri aprinse in economiile occidentale declansate de pierderile semnificative de locuri de munca ca urmare a offshoring-ului in tarile cu salarii mici. intr-adevar, muncitorii in industria prelucratoare si agricultura din economiile avansate devin din ce in ce mai precauti in ceea ce priveste globalizarea, pe masura ce veniturile lor continua sa scada semnificativ. in paralel cu protestele furioase impotriva globalizarii, fluxul de bunuri, serviciile si investitiile in afara granitelor nationale a continuat sa scada dupa castigurile rapide din anii 1990.

In plus, crearea de blocuri comerciale regionale, cum ar fi NAFTA, Uniunea Europeana si Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est a stimulat discutii despre crearea altor zone comerciale ce implica tari din Asia de Sud, Africa si alte parti ale lumii. Desi de multe ori se presupune ca tarile care fac parte din Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) au adoptat globalizarea, in realitate lumea este doar partial globalizata, in cel mai fericit caz (Schaeffer, 2003). Multe parti din Asia Centrala si Europa de Est, inclusiv fostele republici ale Uniunii Sovietice, parti din America Latina, Africa si parti din Asia de Sud au fost sceptici in ceea ce priveste globalizarea (Greider, 1997). De fapt, mai putin de 10% din populatia lumii este complet globalizata (adica este participanta activa in consumul de produse si servicii globale) (Schaeffer, 2003). Prin urmare, este imperativ sa analizam aspectele divergentei si convergentei culturale in aceasta lume partial globalizata.

"Cultura universala" se refera adesea la ipotezele, valorile si practicile oamenilor din Occident si a unor elite din culturile non-occidentale. Huntigton (1996) a sugerat ca aceasta provine de la elitele intelectuale dintr-un grup selectat de tari care se intal nesc anual in cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, Elvetia. Aceste persoane sunt extrem de educate, lucreaza cu simboluri si numere, vorbesc fluent engleza, sunt foarte implicate in angajamentele internationale si calatoresc frecvent in afara tarii lor. Ei impartasesc valoarea culturala a individualismului si cred cu tarie in economia de piata si democratia politica. Desi cei care apartin grupului Davos controleaza practic toate institutiile internationale importante ale lumii, multe din guvernele lumii, si o mare majoritate a capacitatilor economice si militare ale lumii, valorile culturale ale grupului Davos sunt, probabil, imbratisate doar de o mica parte din cele sase miliarde de oameni din lume.

Cultura populara, din nou de origine din Europa de Vest si America in cea mai mare parte, contribuie de asemenea la o convergenta a modelelor de consum si la activitatile de agrement din intreaga lume. Cu toate acestea, convergenta poate fi superficiala, si sa aiba doar o mica influenta asupra problemelor fundamentale precum convingerile, normele si ideile despre indivizi, grupuri, institutii si alte agentii sociale care ar trebui sa functioneze. De fapt, Huntigton (1996, 58) a remarcat ca "esenta civilizatiei occidentale este Magna Carta, si nu Magna Mac. Faptul ca non-occidentalii pot fi dusi de nas de aceasta din urma nu are implicatii pentru acceptarea celei dinainte". Acest argument este evident daca schimbam situatia tipica si punem europenii din vest si americanii in pielea beneficiarilor influentei culturale. De exemplu, in timp ce chinezescul Kung Fu domina scenele de lupta ale filmelor de la Hollywood precum Matrix Reloaded, iar restaurantele chinezesti abunda in Occident, pare neverosimil ca americanii si europenii sa fi acceptat mai multe valori chinezesti datorita pasiunii lor pentru Kung Fu si mancarea chinezeasca.

Un argument major impotriva convergentei culturale este ca traditionalismul si modernitatea pot fi independente. Valorile traditionale puternice, cum ar fi solidaritatea de grup, armonia interpersonala, paternalismul si familismul, pot coexista cu valorile moderne de realizare individuala si concurenta. Un caz in acest sens este reprezentat de chinezii din Singapore si din China care au aprobat intradevar, atat valorile traditionale cat si cele moderne (Chang et all, 2003). Este de asemenea imaginabil ca, asa cum vorbim despre occidentalizarea valorilor culturale din intreaga lume, sa putem vorbi si despre esternalizarea valorilor ca raspuns la fortele modernitatii si ale consumului impuse de globalizare.

Desi argumentul ca lumea devine o singura cultura pare de neconceput, exista unele zone care nu prezinta semne de convergenta. Vom explora in continuare rolul mai multor factori, care determina simultan ca anumite culturi din lume sa se apropie sau sa difere, in incercarea de a identifica mai multe cai productive pentru cercetarile viitoare.

Rolul comunicarii in cazul folosirii tehnologiei informatiei

Tehnologia, in special comunicarea mediata de computer, a fost aclamata ca o forta majora in crearea de convergenta culturala in intreaga lume si in facilitarea comunicarii interculturale. Unitatile de afaceri autonome ale corporatiilor globale sunt conectate in permanenta, nu neaparat in structurile fizice mari, ci in retelele globale electronice functionand interdependent. Unii autori sustin chiar ca distanta fizica nu mai este un factor major in raspandirea afacerilor la nivel global (Govindarajan si Gupta, 2001). Comunicarea mediata de computer permite utilizatorilor sa acceseze o cantitate uriasa de informatii concrete la nivel mondial; cu toate acestea, ea nu creste neaparat capacitatea acestora de a absorbi informatii in acelasi ritm in care informatia este diseminata sau difuzata. In plus, informatiile si cunostintele sunt interpretate prin lentile culturale, iar transferul sau difuzarea de cunostinte organizationale nu este usor de realizat peste granitele culturale.

Hofstede (2001) a observat ca nu numai diversitatea culturala intre tari va persista, dar si ca noile tehnologii ar putea chiar intensifica diferentele culturale dintre si in cadrul tarilor. Dupa cum s-a mentionat anterior, raspandirea de informatii despre viata oamenilor in diferite parti ale lumii a afectat unele minoritati care compara soarta lor in viata cu cea a altora cu un standard de viata mai ridicat. Grupurile etnice din intreaga lume observa stilurile de viata si valorile culturale ale altor tari, iar unele sunt interesate in adoptarea unei parti a stilului de viata si a valorilor, dar altii o resping complet. Efectele noilor tehnologii privind imbunatatirea eficientei corporatiilor multinationale si globale sunt bine cunoscute, dar nu se stie modul in care aceste noi tehnologii, mai ales comunicarea mediata de computer si internetul, ar putea crea schimbari semnificative in modelele culturale ale diferitelor grupuri etnice.

Pentru a rezuma, comunicarea mediata de computer are efecte simultane de crestere atat a convergentei cat si a divergentei culturale. Trebuie sa exploram modul in care raspandirea sa afecteaza progresul globalizarii in diferite parti ale lumii prin incorporarea rolului sindromurilor culturale, culturilor organizationale, si al altor procese. Din pacate, munca empirica cu privire la aceste procese este insuficienta, si este nevoie de mai multa cercetare inainte sa fie formulate afirmatii teoretice cuprinzatoare.

Rolul multiculturalismului si al identitatii culturale

Cadrul ideologic larg al unei tari, corporatii, sau situatii este cel mai important determinant al identitatii culturale pe care oamenii o dezvolta intr-o anumita locatie (Triandis, 1994). Ideologia "melting pot" sugereaza faptul ca fiecare grup cultural isi pierde o parte din caracteristicile sale dominante pentru a deveni curent principal: aceasta este asimilarea, sau ceea ce Triandis (1994) numeste multiculturalism substractiv. In opozitie, atunci cand oamenii dintr-un grup cultural adauga abilitati si caracteristici adecvate ale altor grupuri, acest lucru poate fi numit integrare, sau multiculturalism aditiv.

Ambele procese sunt esentiale pentru continuarea convergentei culturale. Cu toate acestea, in cazul in care exista o anamneza semnificativa a conflictelor intre grupurile culturale, este greu sa se initieze aceste procese, ca si in cazul israelienilor si palestinienilor. In general, desi au existat unele cercetari cu privire la tipologia animozitatilor impotriva altor natiuni, nu stim prea multe despre modul in care antagonismul emotional fata de alte grupuri culturale afecteaza sabloanele comerciale si cooperarea interculturala in contextul unei afaceri. Problematicile referitoare la identitatea culturala si reactiile emotionale fata de alte grupuri culturale intr-un context al relatiilor internationale constituie un decalaj semnificativ in efortul nostru de cercetare in acest domeniu.

Implicatiile problemelor de convergenta si divergenta

Un mesaj este clar: in timp ce convergenta in unele domenii ale activitatii internationale este usor de observat, in valorile si stilul de viata al consumatorului, persista totusi o divergenta semnificativa a culturilor. De fapt, Hofstede (2001) afirma ca programele mentale ale oamenilor din intreaga lume nu se schimba rapid, ci raman mai degraba constante in timp. Constatarile sale indica faptul ca schimbarile culturale sunt relative, spre deosebire de absolut. Desi clusterele unor tari din locatii geografice date (de exemplu, Argentina, Brazilia, Chile) ar putea indica schimbari culturale semnificative inspre acceptarea valorilor anglo, modificarile nu diminueaza diferentele absolute dintre aceste tari si cele din tarile anglo (adica SUA, Canada, Marea Britanie). Huntington, in lucrarea sa The Clash of Civilizations (Ciocnirea civilizatiilor, 1996), prezinta punctul de vedere conform caruia exista intr-adevar o renastere a culturilor non-occidentale din intreaga lume, care ar putea duce la redistribuirea puterii nationale in desfasurarea relatiilor internationale. incercarea grupului Davos de a determina practici uniforme in diverse aspecte ale problemelor internationale si ale culturii muncii, sustinand prin urmare eforturile globalizarii, cu siguranta merita. Cu toate acestea, analiza noastra sugereaza ca nu exista nici o garantie ca o astfel de convergenta se va infaptui cu usurinta, sau fara lungi perioade de rezistenta.

Oamenii de stiinta din domeniul problemelor economice si politice internationale trebuie sa inteleaga ca, desi unele tari ar putea expune puternice tendinte spre convergenta culturala, asa cum se gaseste in tarile occidentale, exista tari care vor respinge globalizarea, nu numai din cauza efectelor sale negative economice (Greider, 1997), dar si pentru ca globalizarea tinde sa introduca distorsiuni (in opinia lor) in sindroamele culturale profunde care caracterizeaza caracterul lor national. In plus, reactiile la globalizare pot lua alte forme. Bhagat et al. (2003) au afirmat recent ca adaptarea este o alta abordare care ar putea caracteriza tendintele unor culturi in fata presiunilor de globalizare. Alte abordari ar fi respingerea, sinteza creativa, si inovarea (Bhagat et al, 2003). Aceste abordari diferite subliniaza inca o data dinamica complexa care sta la baza convergentei si a divergentei culturale intr-o lume partial globalizata. De asemenea, in discutarea problemelor de convergenta si divergenta, este necesar sa se recunoasca faptul ca schimbarea in valori nu este intotdeauna dinspre societatea occidentala catre altii, ci poate de asemenea rezulta din schimbarea valorilor culturale occidentale. De exemplu, accentul pe calitate si munca in echipa in Occident este partial un rezultat al popularitatii managementului japonez de acum doua decenii.

Oamenii de stiinta din domeniul politicilor internationale ar trebui sa recunoasca faptul ca problema privind convergenta si divergenta in aceasta era a globalizarii partiale va ramane ca o problema persistenta si complexa a carei directie ar putea fi evaluata numai pe o baza regiune cu regiune. De asemenea, este intelept sa se adopte o perspectiva interdisciplinara in intelegerea fortelor care creeaza atat convergenta cat si divergenta culturilor in diferite parti ale lumii. De exemplu, in Understanding Globalization, Schaeffer (2003) a oferit o discutie profunda cu privire la consecintele sociale ale schimbarilor politice, economice si de alta natura, care au implicatii semnificative pentru problemele internationale. Relatiile de tip cauza-efect ale globalizarii si rezultatele sale diverse, in special rezultatele culturale, nu numai ca sunt caracterizate prin sageti bidirectionale, dar sunt incorporate intr-o retea complexa de relatii. Cum sunt jucate pe scena problemelor economice si politice internationale, aceste procese si relatii complexe, raman sa fie descoperite de catre cercetatorii in domeniu.

Procesele schimbarilor culturale

In sectiunea precedenta, scoteam in evidenta ca, prin procesul de globalizare, culturile se influenteaza reciproc si se schimba, dar daca aceste schimbari vor duce sau nu la convergenta culturala ramane inca de vazut. In aceasta sectiune, vom delimita un model general care descrie si explica procesele complexe care stau la baza schimbarii culturale. Asa cum s-a explicat inainte, relatiile internationale sunt atat un agent, cat si un destinatar al schimbarii culturale, si pentru ca afacerile internationale sa se dezvolte, este important sa se inteleaga relatiile sale complexe, reciproce cu schimbarea culturala.

In conformitate cu viziunea lui Hofstede (2001), potrivit careia cultura se schimba foarte incet, cultura a fost tratata ca o caracteristica relativ stabila, reflectand o structura de cunostinte comune care atenueaza variabilitatea in valori, norme comportamentale, si modele de comportament.

Stabilitatea culturala ajuta la reducerea ambiguitatii, si duce la un mai mare control asupra rezultatelor comportamentelor asteptate. De exemplu, majoritatea modelelor de cultura existente si de comportament la locul de munca presupun stabilitate culturala si pun accentul pe potrivirea dintre o cultura data si anumite practici manageriale si motiva-tionale. Aceasta potrivire reprezinta adaptarea practicilor manageriale la o cultura data si, prin urmare, o eficienta ridicata. Presupunerea unei stabilitati culturale este valabila atata timp cat nu exista schimbari de mediu care sa precipite adaptarea si schimbarea culturala. Cu toate acestea, sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul noului mileniu au fost caracterizate de schimbari politice si economice turbulente, care instiga schimbari culturale. Potrivit acestui argument se poate face distinctie intre teoriile conduse de presu-punerea ca adaptarea este mecanismul de a face fata schimbarilor, si teorii conduse de presupunerea selectiei si supravietuirii celui mai adaptat, sugerand ca formele de organizare ineficiente dispar, si apar forme noi. Cu toate acestea, desi schimbarile organizationale ca o reactie la schimbarile de mediu au fost supuse la considerabile analize conceptuale, problematica schimbarii culturale la nivel national a fost rareori abordata.

Exista relativ putine teorii ale culturii care se refera la aspectul ei dinamic. O exceptie este modelul ecocultural al lui Berry et all (2002), care vede cultura ca o adaptare evolutiva la influentele ecologice si socio-politice, si vede caracteristicile psihologice individuale ale unei populatii ca adaptive contextului lor cultural, dar si influentelor socio-politice si ecologice. In mod similar, se propune si o perspectiva a sistemului pentru a intelege natura dinamica a culturii, spre deosebire de perspectiva entitatii care vede cultura ca pe o entitate statica. Aceasta perspectiva a sistemului sugereaza ca procesele psihologice ale fiecarei persoane sunt organizate prin efortul activ de a coordona propriile comportamente cu sistemele culturale pertinente ale practicilor si ale semnificatiilor publice. Cu toate acestea, in acelasi timp, multe aspecte ale sistemelor psihologice se dezvolta destul de flexibil, din moment ce acestea sunt sensibile la mediul inconjurator sociocultural, si sunt susceptibile de a fi configurate in diverse moduri de la diferite grupuri socio-culturale la altele.

Aceste perspective adaptative ale culturii sunt sustinute de dovezi empirice. De exemplu, Van de Vliert et al. (1999) a identificat relatiile curbilinii dintre temperatura, masculinitate si violenta politica domestica in 53 de tari. Descoperirile lor au aratat ca masculinitatea si violenta in familie sunt mai mari in tarile moderat calde decat in tarile cu temperaturi extreme. Inglehart si Baker (2000) au examinat schimbarile culturale dupa cum se reflecta prin modificarile in valorile de baza in trei valuri de Sondaje de Valori Mondiale, care au inclus 65 societati si 75% din populatia lumii. Analiza lor a aratat ca dezvoltarea economica a fost asociata cu trecerea de la normele si valorile traditionale catre valori care sunt din ce in ce mai rationale, tolerante, de incredere, si participative. Cu toate acestea, datele au aratat, de asemenea, ca patrimoniul cultural al unei societati, fie ca este protestanta, romano-catolica, ortodoxa, confucianista, sau comunista, lasa o amprenta durabila pe valorile traditionale, in ciuda eforturilor de modernizare.

Procesul de globalizare descris mai inainte a introdus cea mai importanta schimbare in problemele internationale, efectele sale infiltrandu-se pana la nivel national, organizational, de grup si individual. Reciproc, schimbarile la micronivelurile culturii, atunci cand sunt impartasite de membrii societatii, culmineaza in fenomene la nivel macro si schimba macronivelurile culturii. in lipsa unor modele de cercetare care pot face lumina asupra acestui proces complex de schimbare culturala, Erez si Gati (2004) au propus ca modelul general de analiza multi-nivel sa poata fi adoptat pentru intelegerea dinamicii culturii si a schimbarii culturale.

Bibliografie

(1.) Berry, J.W., Poortinga, Y.H., Segall, M.H. and Dasen, P.R. (2002) Cross-Cultural Psychology: Research and Application, Cambrige University Press: New York.

(2.) Bhagat, R.S., Baliga, B.R., Moustafa, K.S. and Krishnan, B. (2003) "Knowledge in Cross-Cultural Management in Era of Globalization: Where Do we Go from Here?", Cross- Cultural Management: Foundation and Future, Ashgate: England, p.155-176.

(3.) Chang, W.C., Wong, W.K. and Koh, J.B.K. (2003) "Chinese values in Singapore : traditional and modern", Asian Journal of Social Psychology: p.5-29.

(4.) Drucker, P.F. (1995) Managing in a Time of Great Change, Truman Talley Books/Dutton: New York..

(5.) Erez, M. and Gatti, E. (2004) "A dynamic, multi-level model of culture: from the micro level of the individual to the macro level of global culture", Applied Psychology: An International Review, p.583-598.

(6.) Govindarajan, V. and Gupta, A.K. (2001) The Quest for Global Dominance: Transforming Global Presence into Global Competitive Advantage, Jossey-Bass: San Francisco.

(7.) Greider, W. (1997) One World: Ready or Not, Crown Business: New York..

(8.) Haire, M., Ghiselli, E.E. and Porter, L.W. (1966) Managerial Thinking: An International Study, Wiley: New York..

(9.) Hofstede, G. (2001) Culture's Consequences, Sage: Thousand Oaks, CA.

(10.) Huntington, S.P. (1996) The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, New York: Simon & Schuster.

(11.) Inglehart, R. and Baker, W.E. (2000) "Modernization, cultural change, and the persistence of traditional values", American Sociological Review: p.19-51.

(12.) Kerr, C., Dunlop, J.T., Harbison, F.H. and Myers, C.A. (1960) Industrialism and Industrial Man, Harvard University Press: Cambridge, MA.

(13.) Schaeffer, R.K. (2003) Understanding Globalization: The Social Consequences of Political, Economic, and Environmental Change, Rowen & Littlefield: Lanham, MD.

(14.) Triandis, H.C. (1994) Culture and Social Behavior, McGraw-Hill: New York.

(15.) Van de Vliert, E., Schwartz, S.H., Huismans, S.E., Hofstede, G. And

(16.) Daan, S. (1999) <<Temperature, cultural masculinity, and domestic political violence : a cross-national study>>, Journal of Cross-Cultural Psychology, p. 291-314.
COPYRIGHT 2010 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2010 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:POLITICA INTERNATIONALA
Author:Cojocaru, Silvia Monica
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Jul 1, 2010
Words:3377
Previous Article:Societatea contemporana si mediul sau de securitate.
Next Article:Mobilitatea si dezvoltarea economica si sociala.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2021 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters |