Printer Friendly

Considerente interpretative ale notiunilor de "copil", "minor" si "tanar" in legislatia romaneasca si dreptul la protectie a acestor categorii.

Sistemul juridic romanesc a stabilit prin legi speciale un cadru de norme care reglementeaza intreaga activitate ce se desfasoara intr-un stat democratic.

In acest sens, prin legea fundamentala in general, dar printr-un sistem de coduri si legi speciale, a reglementat fiecare domeniu al vietii sociale, stabilind regulile pe baza carora se poate dezvolta si afirma un popor cu toate valorile sale materiale si spirituale.

Toate aceste norme au fost rodul unei experiente de sute de ani a traditiilor si obiceiurilor poporului roman, dar si norme preluate din experienta altor popoare cu un trecut mai dezvoltat decat al nostru.

Normele stabilite au rolul de a reglementa si a dirija comportamentul uman in concordanta cu dorintele si aspiratiile majoritatii, dorinte manifestate in planuri si programe de dezvoltare armonioase si durabile, pentru un viitor mai bun pentru intreaga societate.

Intrarea recenta a Romaniei in categoria statelor europene dezvoltate din punct de vedere economic prin aderarea la structurile Uniunii Europene, a facut ca sistemul legislativ romanesc sa cunoasca noi transformari, menite sa fie in acord cu prevederile sistemului legislativ european.

Deviza Uniunii Europene "unitate in diversitate", face insa posibil ca o buna parte din sistemul nostru legislativ sa ramana original, adaptat la specificul tarii noastre.

Chiar daca suntem intr-o uniune, aceasta nu presupune automat ca si sistemele legislative sa se uneasca, sa fie identice ori sa fie unice in toate domeniile de reglementare.

De altfel, in procesul de aderare la Uniunea Europeana s-au facut eforturi pentru "armonizarea" sistemului legislativ romanesc la cel european si nu la o unitate de legi specifice Uniunii Europene care sa fie obligatoriu aplicate si in Romania.

Cu toate acestea, cele mai multe legi au fost amendate, modificate sau inlocuite cu altele, sau au aparut legi noi care nu erau suficient de clare in reglementarea domeniului la care se refereau.

Mai mult, in negocierile de aderare a Romaniei la structurile Uniunii Europene, s-au stabilit termene de inlocuire a legilor vechi cu altele noi, care sa fie in concordanta cu sistemul legislativ general european din anumite domenii, elaborarea si adoptarea unora necesitand parcurgerea mai multor etape sau mai intai a presupus asigurarea bazei materiale si logisticii necesare pentru a se putea transpune in practica.

Adoptarea unei legi fara a tine cont de realitatile concrete din tara nu ar face decat sa inrautateasca si mai mult situatia existenta si in loc sa asigure un cadru de normalitate ar crea o stare de incertitudine si confuzie generalizata.

In general sistemul legislativ asa cum am aratat mai sus normalizeaza relatiile ce se nasc si se dezvolta intr-un anumit domeniu, prevazand si modalitati in care cei care cu rea intentie nu se conformeaza marii majoritati a populatiei sunt determinati sa accepte normele respective.

Aceasta modalitate prin care un individ este "fortat" sa se incadreze in normele de conduita generala, se regasesc in ceea ce se numeste raspundere, fie ea de natura contraventionala, penala, civila sau de alta natura.

Cu toate ca este de mai multe feluri, raspunderea, indiferent de ce fel ar fi, are la randul ei niste limite atat in ce priveste cuantumul sau felul raspunderii, dar mai ales ce categorii de persoane pot fi trasi la raspundere si in ce fel.

Pentru ca la raspundere nu poate fi trasa decat o persoana, fie ea persoana fizica sau persoana juridica, in cele ce urmeaza vom incerca sa emitem anumite ipoteze referitoare la tragerea la raspundere a unei categorii speciale de persoane si anume: raspunderea copilului.

Intrebarea fireasca ce se pune de la inceput este urmatoarea: poate sa raspunda juridic un copil?

Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare trebuie mai intai sa clarificam un lucru esential si anume cum este definit copilul si care sunt termenii in care se poate discuta de aceasta categorie de persoane.

Din Dictionarul explicativ al limbii romane (1) rezulta urmatoarea definitie data pentru copil: 1."Baiat sau fata in primii ani ai vietii (pana la adolescenta)", iar la punctul 2, se mentioneaza: "Tanar adolescent".

In continutul definirii nu este trecuta varsta pana la care o persoana este copil, ci se mentioneaza doar faptul ca se refera la un baiat sau o fata pana la adolescenta.

Fiind facuta aceasta trimitere, normal este sa mergem sa cautam termenul de adolescent din aceiasi lucrare.

Termenul respectiv este definit (2) astfel: "persoana care este la varsta adolescentei".

Asa dupa cum usor se poate observa, cea mai autorizata institutie romaneasca in explicarea tuturor termenilor si cuvintelor folosite in limba romana nu reuseste sa clarifice un lucru esential din punct de vedere juridic: care este varsta pana la care o persoana poate fi considerata copil, aspect ce nu reiese nici din derivatele cuvintelor de baza (adolescentin, copilaresc, etc.).

Nu de putine ori termenul "copil" este asociat cu cel de "minor", motiv pentru care vom incerca sa gasim raspuns la intrebarea anterioara la acest termen.

In acelasi Dictionar explicativ al limbii romane nu se face nicio referire clara la limita de varsta pana la care o persoana este considerata a fi copil. Ba mai mult nici pana la ce varsta este minor, specificanduse numai ca minor este acea persoana "care nu a implinit inca varsta la care isi poate exercita toate drepturile".

In art. 99, Titlul V din Codul penal, se stabilesc limitele raspunderii penale, astfel:

"Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.

Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal".

Proiectul noului Cod penal, coboara varsta raspunderii penale pana la 13 ani, aceasta fiind inspirata din legislatiile altor state membre ale Uniunii Europene unde varsta raspunderii penale ajunge in unele state chiar si sub varsta de 12 ani.

Pe de alta parte, in art.133(1) din Codul familiei, se stipuleaza ca: "Minorul care a implinit varsta de paisprezece ani incheie actele juridice cu incuviintarea prealabila a tutorelui ...".

In Codul civil se fac referiri la drepturile dobandite de copil chiar din momentul conceptiei dar si dupa nasterea sa, fara a specifica in vreun fel varsta pana la care se poate considera o persoana ca poate fi considerata ca fiind copil.

Aspectul referitor la varsta pana la care o persoana poate fi considerata ca fiind copil, a fost abordata de un alt autor, intr-o alta maniera de explicare a termenului de "minoritate" (3), precizand urmatoarele: "Problemele referitoare la minoritate sunt cuprinse in art.138-153 Codul penal de la 1936. Codul este inspirat din Codul transilvanean si din doctrina penala moderna. Legea stabileste principii generale cu privire la aceasta materie. Epoca minoritatii era impartita in doua perioade: perioada copilariei, pana la 14 ani impliniti, in care nu exista raspundere penala; perioada adolescentei, de la 14 la 19 ani, perioada in care raspunderea penala opereaza numai daca adolescentul a lucrat cu discernamant".

In dreptul roman, gasim de asemeni o trimitere conform careia dupa Codul lui Justinian, copil ar fi acea persoana care nu a implinit varsta de 12 ani.

Din enunturile de mai sus, nu se poate trage o concluzie pertinenta cu privire la problema supusa atentiei in acest material, mai ales ca nu am epuizat toate sursele si legile care fac trimiteri la cei doi termeni : "copil" si "minor", ceea ce face sa ne aflam intr-o confuzie totala.

Totusi, legiuitorul nostru, parca "simtind" ca exista aceasta neclaritate statuata intr-o prevedere expresa sau intr-un text de lege, incearca sa ne faca lumina si gasim sediul materiei, in Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare.

Fiind o lege speciala care se refera la "copil", era normal si firesc sa isi defineasca categoriile de persoane pe care le protejeaza.

Din continutul art.4, alin.1, lit.a, rezulta definitia termenului de copil si anume: "copil--persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii".

Vazand si prevederile Codului penal privind limitele raspunderii penale, unde minorul raspunde penal de la varsta de 14 ani daca se constata ca actionat cu discernamant si tinand cont de prevederile Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, se poate concluziona ca in conformitate cu legea noastra copilul raspunde penal.

In afara de notiunile de "copil" si "minor", utilizate in mod frecvent in legislatia noastra, mai intervine un termen foarte des folosit, si anume acela de "tanar".

Pentru a putea avea o viziune clara si corecta si asupra acestui termen, este nevoie sa vedem textul de lege care reglementeaza statutul acestei categorii de persoane (4).

Din continutul textului de lege rezulta ca in aceasta categorie de persoane intra:--"cetatenii cu varsta cuprinsa intre 14 si 35 de ani" (art.2, pct.2, lit.a din Legea 350/ 2006).

Din interpretarea si a acestui text de lege, constatam ca in intervalul de varsta cuprins intre 14-18 ani, o persoana poate avea "calitatea" de: copil, minor sau tanar.

Am abordat acest subiect si dintr-o alta perspectiva mult mai importanta si care creeaza multe confuzii si nelamuriri intr-o zona in care se pune problema apararii dreptului la viata a persoanelor cuprinse in categoria de varsta de pana la 18 ani.

In acest context voi expune urmatoarea situatie:

Legea 17/1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor este principalul si singurul act normativ ce reglementeaza folosirea armelor de foc letale de catre personalul anume destinat sa execute paza si apararea anumitor obiective de interes stabilite prin lege, sau sa execute misiuni de paza, escorta, supraveghere a anumitor categorii de persoane, in principal a celor private de libertate ca urmare a unei hotarari de judecata.

In conformitate cu prevederile acestei Legi, in Cap.3, la art. 47 sunt trecute situatiile in care, persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de arma, pentru indeplinirea atributiilor de serviciu sau a misiunilor militare (5), avandu-se in vedere faptul ca militarii respectivi sunt dotati in misiune cu armament cu munitie de razboi, deci armament letal care poate oricand provoca decesul persoanei impotriva careia se foloseste.

Cu toate ca sunt stabilite aceste situatii, totusi legiuitorul a avut in vedere si situatiile in care este bine sa se evite folosirea armamentului (6), in aceasta categorie fiind inclusi si minorii.

Mai mult, legiuitorul a stipulat in mod expres situatiile in care, indiferent de consecinte, uzul de arma este interzis (7).

Asa dupa cum se observa din textul de lege citat in nota de subsol, folosirea armamentului impotriva copiilor este interzis.

Vazand si prevederile Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, care stabileste ca o persoana este copil pana la varsta de 18 ani, posesorul de armament care executa o misiune din cele prevazute de Legea 17/1996, si fiind pus in situatia de a folosi armamentul in conditiile legii, va face uz de arma asupra unei persoane ce are varsta intre 14 si 18 ani care a atacat obiectivul sau i-a pus viata in pericol?

Asemenea prevederi legislative creeaza nedumeriri si lasa loc de interpretari partinitoare oricarei persoane in functie de statutul pe care il are la un moment dat (este in postura de a folosi armamentul sau este in postura de a cerceta modul in care s-a folosit armamentul).

In acest context, pentru o corecta si legala interpretare si aplicare a legii, ne pune in postura de a face cateva propuneri de lege ferenda pe care cei abilitati ar trebui sa le ia in considerare:

a) armonizarea Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, cu privire la stabilirea varstei pana la care o persoana poate fi considerata copil, inspirandu-se in acest sens atat din legislatia europeana dar tinand cont si de traditiile si obiceiurile poporului roman;

b) adoptarea unei legislatii mai clare cu privire la conditiile in care se poate face uz de arma si asupra caror categorii de persoane;

c) stabilirea cu claritate in lege a categoriilor de persoane si a conditiilor in care se impune evitarea sau interzicerea folosirii armamentului impotriva celor care incalca prevederile legii.

Am considerat necesara abordarea unui asemenea subiect, avand in vedere ca un segment important din populatie isi desfasoara activitatea in sectorul in care sunt dotati cu arme de foc, iar fenomenul infractional cunoaste un trend ascendent, iar legislatia existenta in prezent nu face decat sa complice si mai mult lucrurile.

Notes

(1) Dictionarul explicativ al limbii romane, editura Univers enciclopedic, Bucuresti 1996, editat de Academia Romana, Institutul de lingvistica "Iorgu Iordan", p.224

(2) Idem pag.14

(3) Emil Derdisan, Dictionar de termeni juridici uzuali, Editura Proteus 2005, p. 274

(4) Legea nr. 350 din 21.07.2006 cu modificarile ulterioare

(5) Art. 47: a) impotriva acelora care ataca militarii aflati in serviciul de garda, paza, escorta, protectie, mentinerea si restabilirea ordinii de drept, precum si impotriva celor care, prin actul savarsit, prin surprindere, pun in pericol obiectivul pazit;

b) impotriva acelora care ataca persoanele investite cu exercitiul autoritatii publice sau carora, potrivit legii, li se asigura protectie;

c) impotriva persoanelor care incearca sa patrunda ori sa iasa in mod ilegal in sau din unitatile, subunitatile militare ori din perimetrele sau zonele pazite--vizibil delimitate--stabilite prin consemn;

d) pentru imobilizarea infractorilor care, dupa savarsirea unor infractiuni, incearca sa fuga;

e) impotriva oricarui mijloc de transport folosit de persoanele prevazute la lit. b) si c), precum si impotriva conducatorilor acestora care refuza sa opreasca la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existand indicii temeinice ca au savarsit o infractiune ori ca este iminenta savarsirea unei infractiuni;

f) pentru imobilizarea sau retinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice ca au savarsit o infractiune si care riposteaza ori incearca sa riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune in pericol viata ori integritatea corporala a persoanei;

g) pentru a impiedica fuga de sub escorta sau evadarea celor aflati in stare legala de detinere;

h) impotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care incearca sa patrunda fara drept in sediile sau in perimetrele autoritatilor si institutiilor publice;

i) impotriva celor care ataca sau impiedica militarii sa execute misiuni de lupta;

i) in executarea interventiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de teroristi, in scopul retinerii sau anihilarii acestora, eliberarii ostaticilor si restabilirii ordinii publice.

(6) art. 52: Se va evita, pe cat posibil, uzul de arma impotriva minorilor, femeilor si batranilor.

(7) Art.52, alin 2: Se interzice uzul de arma:

a) impotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu exceptia cazurilor in care infaptuiesc un atac armat sau in grup, care pune in pericol viata sau integritatea corporala a unei persoane;

b) in situatiile in care s-ar primejdui viata altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spatiul aerian sau apele nationale ale unui stat vecin.
COPYRIGHT 2009 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2009 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:POLITICA SI DREPT
Author:Costache, Gheorghe
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Jul 1, 2009
Words:2439
Previous Article:Conditiile esentiale pentru validitatea actului juridic civil in traditia si perspectiva sistemelor de drept europene.
Next Article:Unificarea comunitara a dispozitiilor aplicabile in materia consimtamantului actului juridic civil. Analiza comparativa a dreptului continental si a...
Topics:

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2021 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters