Printer Friendly

Conditiile esentiale pentru validitatea actului juridic civil in traditia si perspectiva sistemelor de drept europene.

Introducere in studiul sistemelor europene de drept. istemele de drept european, sistemul continental si sistemul common-law, trebuie analizate din perspectiva apartenentei lor la marea familie a Uniunii Europene.

Sistemul juridic continental, inspirat de dreptul roman are drept caracteristica principala reunirea reglementarilor intr-o codificare care asigura principiile generale ale institutiilor de drept, aplicabile cetatenilor si pe care judecatorul trebuie sa le urmeze, constituind totodata si principala sursa de drept.

In dreptul comparat, in mod traditional sunt recunoscute mai multe grupuri diferite care, impreuna alcatuiesc dreptul continental: grupul de influenta romana reuneste Franta, Belgia, Luxemburg, Italia, Spania, Romania, etc.; grupul Germanic in care se regasesc sistemul de drept german, austriac, elvetian, etc.; grupul scandinav ce reuneste Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, etc. Fundamentul sistemului common-law, care reuneste Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, este reprezentat de precedentul judiciar, un mecanism care reuneste reguli formaliste si tehnicizate, accesibile mai degraba initiatilor.

Originalitatea common-law-ului este reprezentata de reunirea a trei sisteme independente si care functioneaza paralel, a caror reglementare a relatiilor sociale, difera uneori fundamental, si anume: commonlaw, equity si statute-law. Common-law-ul, cel mai vechi izvor al dreptului englez, ramane cea mai importanta parte a acestui sistem juridic. Termenul provine din commune ley--legea comuna si reflecta opera de unificare a unor cutume locale prin intermediul unui drept comun pentru intregul regat. Exponentul sistemului de drept commonlaw in Europa este Marea Britanie.

Avand in vedere faptul ca, in sistemul de drept britanic nu exista un cod civil, dreptul contractelor in insula s-a dezvoltat ca urmare a dreptului jurisprudential. In sistemul continental, dreptul contractelor, teoria obligatiilor si drepturile reale formeaza principala parte a Dreptului Civil, reglementata in mare parte de Codul civil al fiecarui stat. Structura dreptului englez al contractelor are la baza analiza jurisprudentei realizata de catre doctrinari. Ca atare, dreptul englez se fundamenteaza pe o analiza a problemelor juridice, fiind astfel total diferit de abordarea dreptului continental, al carui punct de plecare este reprezentat de Codul lui Napoleon. Consecinta principala a faptului ca nu exista un Cod civil englez conduce la necesitatea determinarii exacte a fiecarei clauze a actului juridic, conventiile fiind astfel mult mai voluminoase decat cele reglementate de dreptul continental.

Utilitatea analizei comparative a celor doua sisteme de drept europene, este relevanta din perspectiva faptului ca desi rezultatul final poate fi acelasi, metodele utilizate de cele doua sisteme sunt fundamental diferite.

Sistemele juridice europene trebuie analizate din perspectiva apartenentei lor la marea familie a Uniunii Europene si a posibilitatii reunirii lor intr-o codificare unitara. Crearea unui Cod European al Contractelor se inscrie in aceasta linie, tocmai in incercarea de a descoperi modalitatea de fluidizare a relatiilor sociale intre Statele Membre.

Conditiile esentiale ale actului juridic civil in dreptul continental.

Traditional, in sistemul continental, conditiile esentiale ale actului juridic civil sunt edictate de Codul civil. Desi reglementarea este in legatura directa cu materia contractelor, ele au fost extinse, impunanduse si actelor juridice unilaterale, cuprinzand astfel toate actele juridice. Dreptul continental solicita indeplinirea unor anumite conditii pentru ca un act juridic civil sa fie la adapost de orice critica. In cazul in care una dintre aceste conditii lipseste, conventia va fi afectata de o instabilitate incompatibila cu securitatea circuitului civil. Astfel, intr-o perioada de timp expres determinata, care difera ca interval in sistemele de drept care alcatuiesc dreptul continental, poate fi invocata nulitatea actului juridic. Exista insa posibilitatea, in principal in cazul normelor care ocrotesc interese particulare, ca acte juridice anulabile sa nu fie niciodata criticate in cazul in care expira intervalul de timp in interiorul caruia poate fi invocata nulitatea. Chiar si in aceasta situatie, incertitudinea care planeaza asupra existentei conventiei nu poate fi tolerata. In consecinta, trebuie acordata o atentie deosebita conditiilor esentiale ale actului juridic civil, atentie ce trebuie sa corespunde unei diligente normale. In majoritatea legislatiilor europene din cadrul sistemului continental, conditiile esentiale ale actului juridic civil sunt reprezentate de: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita (1). Si in sistemul national, conditiile esentiale pentru validitatea unei con ventii sunt aceleasi (2). Forma, nu este perceputa ca o conditie generala de validitate a actului juridic, dominanta fiind autonomia de vointa si principiul consensualismului.

Reglementarea conditiilor esentiale ale actului juridic este asemanatoare in sistemul juridice care compun dreptul continental.

In dreptul civil francez, art. 1108 din Codul civil francez enumera patru conditii ca fiind esentiale pentru validitatea unei conventii si anume: consimtamantul partii care se obliga, capacitatea de a contracta, un obiect determinat si o cauza licita.

In conformitate cu art. 1325 din Codul civil italian, validitatea unui act juridic este conditionata de indeplinirea urmatoarelor cerinte: acordul partilor, cauza, obiectul si forma, atunci cand este ceruta de lege sub sanctiunea nulitatii.

Codul civil german, reglementeaza materia conditiilor esentiale ale actului juridic in sectiuni diferite. Potrivit Sectiunii 104 din Codul civil german, sunt incapabile de a contracta persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si persoana care se afla intr-o stare de tulburare psihica care impiedica exercitiul liber al vointei. Sectiunile 114 si 115 trateaza problema consimtamantului si conditiilor pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pentru a fi valabil. Sectiunea 316 trateaza cauza conventiei.

Potrivit art. 948 din Codul civil roman, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita. Proiectul Noului Cod civil (3) promoveaza conceptia monista, incercare ce se inscrie in tendinta moderna a sistemelor juridice din familia romano-germanica (4).

Proiectul Noului Cod civil roman, adauga o conditie suplimentara la cele mentionate si anume forma actului, in masura in care legea o cere. Conditiile actului juridic civil sunt componentele din care acesta este alcatuit, componente care, fie trebuie, fie pot sa intre in structura acestui act.

Codul civil roman, prevede in art. 948 ca: ,,Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita". In functie de aspectele la care se refera, conditiile actului juridic civil se clasifica in conditii de fond (cunoscute si sub denumirea de conditii intrinseci) si conditii de forma (numite si conditii extrinseci).

Conditiile de fond sunt conditiile care se refera la continutul actului si sunt, de regula, cele prevazute in art. 948 C.civ. (capacitate de a contracta, consimtamant, obiect, cauza).

La randul lor, conditiile de forma pot sa priveasca: manifestarea de vointa atunci cand aceasta este ceruta ad validitatem; concretizarea manifestarii de vointa in instrumente de proba; forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti. Legiuitorul francez trateaza in mod identic problema conditiilor esentiale de validitate a unei conventii, stipuland in cuprinsul art. 1108, faptul ca acestea sunt: consimtamantul partii care se obliga, capacitatea de a contracta, un obiect cert, o cauza licita a obligatiei (5).

Proiectul noului Cod civil roman, adauga la categoria conditiilor esentiale pentru validitatea unei conventii si forma, ca o conditie suplimentara de validitate, atunci cand legea o cere (6).

Capacitatea de a incheia acte juridice civile este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil care exprima aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective civile si obligatii civile pe calea incheierii actelor juridice civile. In aceasta materie regula o constituie capacitatea de a incheia acte juridice civile iar exceptia este incapacitatea. Principiul este consacrat de dispozitii legale, precum: art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 (7) sau art. 949 C.civ. (8). Potrivit art. 950 C.civ. sunt necapabili de a contracta minorii si interzisii. Prin consimtamant se intelege acea conditie de fond, esentiala si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior. Din punct de vedere terminologic, termenul "consimtamant" (9) poate avea doua intelesuri diferite. Intr-un prim sens, prin consimtamant se intelege manifestarea unilaterala de vointa, adica vointa exteriorizata a autorului actului juridic unilateral sau a uneia dintre partile actului juridic bilateral ori multilateral (10). In al doilea sens, consimtamantul desemneaza acordul de vointa al partilor la incheierea actele multilaterale sau bilaterale, in conformitate cu art. 969 alin. (2) C.civ.. Consimtamantul este rezultatul a doua sau mai multe vointe care se intalnesc (11). Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa emane de la o persoana cu discernamant; sa fie exteriorizat; sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

Obiectul actului juridic civil reprezinta conduita partilor stabilita prin acel act juridic, respectiv actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatite ori de care sunt tinute partile. In reglementarea oferita de Proiectul Codului civil (12), "obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica convenita de parti, astfel cum reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor izvorate din acesta". Dispozitiile din Codul civil roman reglementeaza cerintele pe care trebuie sa le intruneasca obiectul actului juridic civil in art. 948 pct. 3 si respectiv art. 963-965. Conditiile de valabilitate a obiectului actului juridic civil se impart in conditii generale si conditii speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile. Sunt conditii generale de valabilitate a obiectului actului juridic civil:1. sa existe; 2. sa fie in circuitul civil; 3. sa fie determinat ori determinabil; 4. sa fie posibil; 5. sa fie licit si moral. Sunt conditii speciale de valabilitate a obiectului actului juridic civil: 1. cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv civil; 2. obiectul sa constea in faptul personal al debitorului; 3. sa existe autorizatia ceruta de lege.

Referitor la conditiile obiectului, Proiectul Codului civil stipuleaza (13) ca: "Obligatia trebuie sa aiba un obiect posibil si determinat sau, cel putin, determinabil". Ulterior, se arata ca: "In lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare". Cauza sau scopul actului juridic este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit de parti la incheierea acestuia. Art. 966 C.civ. dispune ca ,,obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea niciun efect".

In viziunea Proiectului Codului civil (14): "cauza este scopul urmarit de cel care se obliga; obligatia fara cauza ori intemeiata pe o cauza contrara legii, ordinii publice sau bunelor moravuri nu poate produce efecte. (2) Cauza este prezumata ilicita atunci cand contractul este incheiat pentru a se eluda aplicarea unei prevederi legale imperative. (3) Cauza ilicita trebuie sa fie comuna, iar in lipsa, nu poate atrage nulitatea contractului decat daca cealalta parte contractanta a cunoscut-o sau, dupa imprejurari, trebuia s-o cunoasca. (4) Contractul este valabil chiar daca nu prevede expres cauza obligatiilor. (5) Existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara". In literatura de specialitate se considera ca in structura cauzei actului juridic intra doua elemente interdependente: scopul imediat si scopul mediat. Scopul imediat este un element abstract, obiectiv si invariabil al cauzei in aceeasi categorie de acte juridice. Scopul mediat (causa remota), numit si scopul actului juridic civil, reprezinta acel element al cauzei care consta in motivul (mobilul) determinant pentru incheierea unui act juridic si se refera la insusirile unei prestatii sau la calitatile unei persoane. El este elementul concret, subiectiv si variabil (al cauzei) de la o categorie de acte la alta si, chiar in cadrul aceleiasi categorii, de la un act juridic la altul. Valabilitatea cauzei actului juridic civil este conditionata de indeplinirea, cumulativa a urmatoarelor conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala. Conditia potrivit careia cauza trebuie sa existe este impusa de art. 966 C.civ.: "obligatia fara cauza (...) nu poate avea niciun efect". Cauza trebuie sa fie reala, aceasta conditie fiind expres consacrata de art. 966 C.civ. care dispune ca obligatia "fondata pe o cauza falsa" nu poate avea niciun efect juridic. Necesitatea indeplinirii acestei conditii potrivit careia cauza trebuie sa fie licita si morala, este stabilita de art. 966 C.civ. si art. 968 C.civ.15. Forma reprezinta acea conditie a actului juridic, generala, extrinseca, si, dupa caz, esentiala sau neesentiala, care se refera la modalitatea de exteriorizare a vointei facute cu intentia de a produce efecte juridice.

Notiunea de forma a actului juridic, desemneaza trei cerinte de forma: a) forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic (forma ad validitatem sau ad solemnitatem); b) forma ceruta pentru proba operatiei juridice (forma ceruta ad probationem); c) forma ceruta pentru opozabilitatea actului juridic fata de terti.

Prin forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil se intelege acea conditie de validitate, esentiala si speciala, care consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor impuse de lege. Forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului.

Forma ad validitatem se justifica la nivelul mai multor ratiuni: a) atentionarea partilor asupra importantei actului juridic civil incheiat; b) asigurarea libertatii consimtamantului partilor; c) exercitarea unui control al societatii prin organele competente ale statului asupra actelor juridice civile care prezinta un interes general.

Forma ceruta ad validitatem prezinta urmatoarele caractere: a) este un element constitutiv al actului juridic, lipsa lui atragand nulitatea absoluta a actul juridic civil; b) presupune manifestarea expresa a vointei, pentru ca este incompatibila cu manifestarea tacita a vointei vreuneia dintre parti; c) este, exclusiva, in sensul ca pentru un act juridic civil, partile nu au de ales intre mai multe forme, ci sunt obligate sa adopte numai forma prevazuta de lege pentru acel act.

Forma ad validitatem solicita respectarea urmatoarelor conditii: a) intregul continut al actului trebuie sa imbrace forma ceruta pentru valabilitatea sa; b) actul juridic aflat in interdependenta cu un act solemn trebuie sa imbrace si el forma solemna; c) actul juridic care determina ineficienta unui act juridic solemn trebuie sa imbrace si el forma solemna.

Formarea valabila a actului juridic in sistemul common-law.

Pentru a fi valabil incheiat, un contract trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a. existenta unei oferte (16) si a unei acceptari17; b. existenta unei contraprestatii; c. intentia de a crea efecte juridice; d. respectarea formei impuse de lege, in anumite cazuri; e. Relativitatea efectelor contractului; f. absenta viciilor de consimtamant; g. capacitatea partilor contractante. Absenta formalismului sistemului common-law. In sistemul de drept britanic nu exista nici o regula potrivit careia, pentru a fi valabila, o conventie trebuie sa imbrace forma scrisa. Absenta formalismului sistemului common-law se releva in faptul ca, in sistemul de drept britanic nu exista nici o regula potrivit careia, pentru a fi valabila, o conventie trebuie sa imbrace forma scrisa.

Mai mult decat atat, conventia este considerata ca fiind valabil incheiata, in momentul in care s-a format acordul de vointa al partilor in privinta tuturor punctelor materiale, chiar daca formalitatile precise nu au fost inca indeplinite (18).

In ceea ce priveste aplicabilitatea regulii de drept roman qui tacit consentire videtur, atat sistemul continental cat si cel common-law (19) abordeaza aceeasi metoda, in sensul ca tacerea nu valoreaza consimtamant.

Deosebirea fundamentala intre sistemul common-law si sistemul continental se releva pe planul scopului contractului. Astfel, daca in sistemul continental, cele mai multe conventii sunt sinalagmatice, in sistemul de drept britanic, conventiile sunt in mod obligatoriu sinalagmatice. In lipsa unei contraprestatii, nu poate exista o conventie. Aceasta regula este aplicabila in cazul in care promisiunea nu este cuprinsa intr-un act semnat de partea care se obliga si realizat in prezenta martorilor--asa numitul deed. Intelegerea acestei teoriei numita theory of consideration este in interdependenta cu materia donatiei. Functia sa principala consta in faptul ca permite celui care a promis o donatie, sa revina asupra acesteia, in cazul in care nu a respectat forma scrisa prevazuta pentru validitatea sa. Astfel, in timp ce contractul unilateral nu poate exista decat daca o parte face o promisiune celeilalte parti in schimbul unei prestatii indeplinite de aceasta din urma, contractul bilateral, in sistemul common law, presupune existenta unui schimb de promisiuni intervenite in acelasi timp, intre aceleasi parti, care devin atat ofertant cat si destinatar. La acest nivel intervine deosebirea fundamentala intre sistemul anglo-saxon si sistemul romano-germanic. Daca in cazul primului, prin contractul sinalagmatic opereaza un schimb de promisiuni, in cazul celui de-al doilea sistem, schimbul reciproc de promisiuni intre parti echivaleaza doar cu un antecontract (20).

Actualitatea autonomiei de vointa in sistemul de drept anglo-saxon si in sistemul de drept romanogermanic. Manifestarea consimtamantului este dominata de principiul consensualismului, care, la randul lui, reprezinta aici o aplicare a principiului general al libertatii actelor juridice civile. Regula de drept potrivit careia simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic sa ia nastere in mod valabil domina sistemul de drept continental. Asa cum am vazut, codificarile nationale ale statelor din sfera sistemului continental, nu cuprind reglementari privind aplicabilitatea generala a formei actului juridic. Ca atare, vointa juridica este producatoare de efecte, indiferent de modalitatea de exteriorizare, fiind guvernata de principiul libertatii alegerii formei de exteriorizare. Astazi, desi principiul consensualismului ramane in continuare regula, legea impune, pentru anumite acte juridice civile forma solemna pentru a preveni fraudarea intereselor contractantilor si tertilor dar si pentru a asigura stabilitatea si siguranta circuitului civil.

Teoria autonomiei de vointa, apropie in mare masura, sistemul continental de sistemul common-law. Astfel, in sistemul de drept britanic nu exista nici o regula potrivit careia, pentru a fi valabila, o conventie trebuie sa imbrace forma scrisa.

Totodata, in dreptul contemporan, ca unul dintre exponentele sistemului continental, principiul libertatii actelor juridice civile este consacrat de dispozitiile art. 969 alin. (1) C.civ. roman, potrivit carora ,,conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", precum si de cele ale art. 5 C.civ., conform carora ,,nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri". Din interpretarea per a contrario a acestor reglementari reiese in mod evident faptul ca partile pot incheia intre ele orice conventii cu putere de lege, atata timp cat se respecta legea si bunele moravuri. Principiul mentionat poate fi exprimat prin urmatoarele afirmatii: subiectele de drept civil sunt libere sa incheie sau nu orice acte juridice, cu respectarea legii si a bunelor moravuri; in cazul in care incheie un act juridic civil, subiectele de drept civil sunt libere sa dea acestuia continutul dorit de ele; partile pot, prin acordul lor, sa modifice ori sa puna capat actului juridic civil pe care l-au incheiat. Fundamentul acestui principiu consta in recunoasterea de catre lege a puterii generatoare de efecte juridice a vointei subiectelor de drept. Limitele principiului libertatii actelor juridice sunt: a) ordinea publica; b) normele imperative; c) bunele moravuri.

Note

(1) P. Voirin, G. Goubeaux, Droit civil, Tome 1, ed. 31, LGDJ, Paris, 2007, p. 355; P. Delebecque, F.-J. Pansier, Droit des obligations, ed. 4, Litec, Paris, 2006, p. 31;.

(2) G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 202-203; V. V. Popa, Drept civil. Partea generala. Persoanele, ed. 2, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 82; I. Dogaru, Drept civil roman, Tratat. Vol. I, Ed. Europa, Craiova, 1999, p. 200.

(3) Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 511 din 24 iulie 2009.

(4) Aceasta traditie a fost inaugurata de Elvetia la 1908 si 1912 si consacrata de legiuitorul italian la 1942 si de cel olandez la 1980.

(5) Potrivit art. 1108 din Codul civil francez: "Quatre conditions sont essentielles pour la validite d'une convention: le consentement de la partie qui s'oblige; sa capacite de contracter; un objet certain qui forme la matier de l'engagement; une cause licite dans l'obligation".

(6) Proiectul noului Cod civil roman stipuleaza in cuprinsul art. 1179 urmatoarele: "(1) Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt: 1. Capacitatea de a contracta, 2. Consimtamantul valabil al partilor, 3. Un obiect determinat, posibil si licit, 4. O cauza valabila a obligatiei. (2) In masura in care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile".

(7) Potrivit textului de lege mentionat "Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege".

(8) Potrivit textului de lege mentionat poate contracta orice persoana care nu este declarata necapabila de lege.

(9) Consensus, sentire cum alino.

(10) Aceasta idee este consacrata si de art. 953 C.civ..

(11) Consentire est in unam eamdemque sententiam concurrere.

(12) Art. 1225 din noul Cod civil roman.

(13) Art. 1226 din noul Cod civil roman.

(14) Art. 1235-1239 din noul Cod civil roman.

(15) Potrivit textului de lege mentionat, "Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

(16) A se vedea cazul Gibson v Manchester City Council si cazul Pharmaceutical Society of Great Britain v Boots [1953] 1 QB 401.

(17) A se vedea cazul Hyde v Wrench [1840] 3 Beau 334 si cazul Tinn v Hoffman [1873].

(18) Curtea de Apel [1978] 2 All ER 583.

(19) A se vedea cazul Felthouse v Bindley [1862]

(20) A se vedea in acest sens J. A. Jolowicz, Droit anglais, Ed. Dalloz, Paris, 1992, p. 125-130.
COPYRIGHT 2009 University of Craiova
No portion of this article can be reproduced without the express written permission from the copyright holder.
Copyright 2009 Gale, Cengage Learning. All rights reserved.

Article Details
Printer friendly Cite/link Email Feedback
Title Annotation:POLITICA SI DREPT
Author:Popescu, Irina Olivia
Publication:Revista de Stiinte Politice
Article Type:Report
Date:Jul 1, 2009
Words:3490
Previous Article:Raportul stat-societate-religie-drept in configurarea unei istoriografii a dialogului interconfesional in context european.
Next Article:Considerente interpretative ale notiunilor de "copil", "minor" si "tanar" in legislatia romaneasca si dreptul la protectie a acestor categorii.

Terms of use | Privacy policy | Copyright © 2021 Farlex, Inc. | Feedback | For webmasters